O banalitate poate părea la prima vedere o creatură exotică sau un cuvânt compus din „plateau” (platou) și „latitude” (latitudine), dar este departe de ceea ce pare.
Dacă ar fi fost într-adevăr un reper geografic, probabil ar fi fost cel mai plictisitor reper din toate timpurile:
“Bine ați venit la Platitude: locul unde totul este evident și nimic nu contează!”
Platitudinea este ceva mult mai insidios. Este expresia preferată a mătușii tale pe care o placi cel mai puțin, pe care o folosește de fiecare dată când menționezi un eveniment nefericit din viața ta:
“Totul se întâmplă cu un motiv!”
Da, este bine intenționat, dar sincer? Este un sfat inutil care, de obicei, te obligă să dai din cap și să fii de acord, pentru că, din nou, nu spune nimic nou.
Cu toții le-am auzit. Cu toții le-am folosit probabil.
Iar dacă ești scriitor, cel mai bine este să înveți cum să le identifici și să le elimini din opera ta înainte ca acestea să-ți golească proza de viață.
Principalele concluzii
- Platitudinile sunt afirmații folosite în exces, care sună semnificativ, dar nu oferă nicio perspectivă sau valoare reală.
- Ele slăbesc scrierea prin înlocuirea ideilor specifice și autentice cu umpluturi generice.
- Spre deosebire de clișee (care sunt fraze folosite în exces), banalitățile pretind că oferă înțelepciune, fără a spune nimic nou.
- Scriitorii pot folosi platitudini atunci când sunt grăbiți, nesiguri sau când încearcă să pară profunzi fără să depună efortul necesar.
- Cea mai bună modalitate de a evita banalitățile este să fii specific, personal și sincer în scrierile tale.
Ce este platitudinea?
O banalitate este o remarcă sau o afirmație care a fost folosită atât de des încât a devenit plictisitoare și lipsită de sens.
Definiția platitudinii
Acestea sunt propozițiile care par înțelepte la prima vedere, dar se destramă la o analiză mai atentă. Sunt echivalentul verbal al caloriilor goale.
Cuvântul provine din franceză cuvântul “plat” adică plat. Și exact asta sunt banalitățile: plate. Fără profunzime, fără textură, fără valoare nutritivă.
Nu vă mai îngrijorați niciodată că AI vă detectează textele. Undetectable AI Vă poate ajuta:
- Faceți să apară scrisul dvs. asistat de AI asemănătoare omului.
- Bypass toate instrumentele majore de detectare AI cu un singur clic.
- Utilizați AI în siguranță și cu încredere în școală și la locul de muncă.
Exemple de platitudine
Să vedem câteva platitudini clasice cu care probabil v-ați întâlnit:
- “Este ceea ce este.”
Traducere: Nu am nimic util de spus despre această situație, așa că voi afirma o tautologie și sper că veți trece mai departe.
- “Timpul vindecă toate rănile.”
Oare așa este? Spune asta cuiva care suferă de o leziune cerebrală traumatică. Sau oricui a suferit o pierdere reală.
- “Totul se întâmplă cu un motiv.”
O afirmație care ar trebui să fie reconfortantă, dar care poate ignora durerea și lupta legitime.
- “Când o ușă se închide, alta se deschide.”
Sigur, dar ce se întâmplă dacă ești blocat într-un hol plin de uși încuiate? Ce se întâmplă dacă ușa care s-a deschis duce la un dulap pentru mături?
- “La sfârșitul zilei…”
Această frază precede aproximativ 90% de platitudini. Este un semn de avertizare că urmează ceva generic.
- “Fii tu însuți.”
Pare simplu, până când “tu însuți” nu ești tocmai cineva pe care oamenii vor să-l imite.
- “Urmează-ți visele.”
Sună inspirator, până când visul tău este să te uiți la televizor în pijamale în următorul deceniu.
În scris, unele platitudini populare includ:
- “Soarele răsărea într-o nouă zi, plină de posibilități.”
- “A învățat că adevărata frumusețe vine din interior.”
- “Și-a dat seama că adevărata comoară erau prietenii pe care și-i făcuse de-a lungul timpului.”
- “Dragostea învinge totul.”
Observați cum aceste afirmații s-ar putea potrivi practic în orice poveste? Asta este problema. Sunt atât de generice încât ajung să nu spună nimic.
Când redactați conținut și trebuie să evitați aceste fraze goale, instrumente precum Undetectable AI's AI Essay Writer vă poate ajuta să identificați momentele în care limbajul dvs. devine prea generic.
Scriitorul analizează textul dvs. și semnalează zonele în care utilizați expresii uzate în exces, în loc să creați ceva specific și semnificativ.
Te împinge să sapi mai adânc, îmbunătăți lizibilitatea, și găsiți adevărata idee pe care încercați să o transmiteți, nu doar o scurtătură leneșă.
De ce banalitățile sunt considerate scrieri slabe
Clișeele distrug scrierea bună, deoarece înlocuiesc gândirea cu pilotul automat.
- Sunt lipsite de inspirație intelectuală. Când introduci o banalitate în textul tău, practic spui: “Nu am chef să mă gândesc la ceva original, așa că voi folosi această frază prefabricată pe care toată lumea a auzit-o deja”.”
- Ei îndepărtează cititorul. Nimic nu distrage mai repede atenția cititorului de la poveste decât întâlnirea cu un limbaj pe care l-a văzut de milioane de ori înainte. întrerupe imersiunea. În loc să experimenteze vocea și perspectiva ta unică, brusc își amintesc de toate celelalte scrieri pe care le-au citit vreodată.
- Ele simplifică ideile complexe. Viața este complicată. Emoțiile umane sunt confuze și contradictorii. Când rezumi o situație complexă cu “este ceea ce este”, nu faci dreptate nuanțelor reale ale momentului.
- Acestea indică faptul că nu ai încredere în cititorul tău. Clișeele sunt adesea folosite atunci când scriitorii nu au încredere că publicul lor va înțelege subtilitățile. Ei explică lucrurile în cel mai evident mod posibil, presupunând că cititorii au nevoie ca totul să le fie explicat în detaliu, ca și cum ar fi un mesaj din prăjiturile cu răvaș.
- Ele fac ca scrierile tale să fie ușor de uitat. Dacă cineva poate găsi structura exactă a frazei tale în alte sute de locuri, de ce ar trebui să-și amintească fraza ta? Scrierea memorabilă este specifică, surprinzătoare și fidelă perspectivei sale unice.
Iată un exercițiu rapid: încercați să vă amintiți ultima banalitate pe care v-a spus-o cineva. Probabil că nu vă puteți aminti contextul exact sau conversația din jurul ei. Asta pentru că banalitățile nu rămân în memorie.
Scriere bună ar trebui să lase o urmă. Ar trebui să-i facă pe cititori să gândească, să simtă sau să vadă ceva diferit. Banalitățile fac exact opusul.
Ele confirmă ceea ce toată lumea crede deja și nu cer nimic cititorului.
De ce oamenii folosesc platitudini
Dacă banalitățile sunt atât de groaznice, de ce continuăm să le folosim?
- Sunt scurtături conversaționale. Când scrii cu termen limită sau vorbești în momentul respectiv, banalitățile sunt chiar acolo, în baza ta de date mentală, gata să fie folosite. Ele nu necesită niciun efort cognitiv.
- Se simt în siguranță. A spune ceva specific și personal este riscant. Ai putea greși. Ai putea dezvălui prea multe. Fraze banale te fac să pari că spui ceva fără să te angajezi într-o poziție clară.
- Sunt acceptabile din punct de vedere social. Când cineva îți spune că i-a murit câinele, este de așteptat să îi spui “Îmi pare foarte rău pentru pierderea ta”. Este o banalitate, desigur, dar este și un scenariu social recunoscut. A te abate de la scenariu este incomod.
- Sună înțelept fără a necesita înțelepciune. Puteți include fraza “singura constantă este schimbarea” în eseul dvs. și să-l faceți să pară profund, chiar dacă nu v-ați gândit cu adevărat la schimbare și nu ați oferit o perspectivă nouă asupra acesteia.
- Ele umplu spațiul. Când te uiți la o pagină goală încercând să atingi un anumit număr de cuvinte, banalitățile sunt tentante. Ele umplu textul fără a necesita substanță reală.
- Noi credem sincer că ne ajută. Uneori, oamenii folosesc fraze banale cu cele mai bune intenții. Vor să ofere alinare sau îndrumare, iar aceste fraze familiare par a fi instrumentul potrivit pentru asta.
Problema este că intențiile bune nu garantează o scriere bună. Și ceea ce pare reconfortant într-o conversație, adesea pare gol pe hârtie.
Platitudine vs. Cliché
Oamenii confundă adesea banalitățile cu clișeele. Ele sunt înrudite, dar nu identice.
A clișeu este orice expresie folosită în exces, care și-a pierdut impactul inițial prin repetare.
“Ocupat ca o albină.” “Calm ca un castravete.” “Gândește în afara cutiei.” Acestea sunt clișee. Sunt metafore și comparații uzate, care odată păreau originale, dar care au fost uzate până la epuizare din cauza utilizării excesive.
A banalitate este în mod specific o afirmație care pretinde a fi semnificativă sau înțeleaptă, dar care, de fapt, nu oferă nicio perspectivă reală. “Ceea ce nu te omoară te face mai puternic.” “Lucrurile bune vin la cei care așteaptă.”
Acestea sunt platitudini. Sună ca niște sfaturi, dar nu oferă nimic concret.
Toate banalitățile sunt clișee, dar nu toate clișeele sunt banalități.
“Plouă cu găleata” este un clișeu. Este folosit în exces și plictisitor. Dar nu pretinde să fie o înțelepciune profundă despre natura meteorologiei.
“Când plouă, plouă cu găleata” poate fi ambele. Deși este folosit literalmente ca descriere a vremii, este doar un clișeu.
Sugerează că problemele apar în grupuri, dar a devenit un loc comun deoarece oferă o pseudo-înțelepciune despre viață.
Ambele ar trebui evitate în scrierea dvs., dar din motive ușor diferite.
Clișeele trebuie evitate deoarece sunt banale și previzibile, iar platitudinile trebuie evitate deoarece sunt lipsite de conținut intelectual.
Există, de asemenea, suprapuneri cu adevăruri evidente, care sunt afirmații evident adevărate, dar care nu sunt utile. “Pierzi 100% din șansele pe care nu le încerci” este un truism.
Da, evident. De asemenea, nu poți câștiga la loterie fără să cumperi un bilet. Aceste observații sunt corecte din punct de vedere tehnic, dar nu ghidează comportamentul într-un mod util.
Greșeli frecvente în utilizarea platitudinilor
Chiar și scriitorii care știu mai bine uneori lasă să le scape platitudini.
Iată cele mai comune moduri în care acestea se strecoară în munca ta:
- Greșeala #1: Utilizarea lor în dialog pentru a arăta înțelepciunea personajului. Vrei să arăți că protagonistul tău a învățat ceva important, așa că îl pui să spună ceva de genul “În sfârșit am realizat că acasă este acolo unde se află inima”. Asta nu îl face să pară înțelept. Îl face să pară ca o felicitare.
- Greșeala #2: Deschiderea sau închiderea cu o banalitate. Ai putea crede că fraza “se spune că fiecare sfârșit este un nou început” sună profund și ar putea fi un bun început pentru eseul tău. În schimb, aceasta îi indică cititorului că nu ți-a venit în minte o modalitate interesantă de a începe.
- Greșeala #3: Folosirea lor ca substitut pentru exprimarea emoțiilor. În loc să descrii ceea ce simte de fapt un personaj, scrii “Ea și-a dat seama că timpul vindecă toate rănile și că mâine este o nouă zi”. Nu ne-ai spus nimic despre starea ei emoțională și ai alăturat două platitudini.
- Greșeala #4: A crede că acestea adaugă profunzime ideilor superficiale. Dacă articolul tău nu are prea multă substanță, presărarea de platitudini nu va ajuta. “La sfârșitul zilei, trebuie să fii sincer cu tine însuți și să-ți urmezi pasiunea” sună bine, dar nu spune nimic.
- Greșeala #5: Utilizarea lor în mod ironic fără a clarifica ironia. Uneori, scriitorii folosesc clișee în mod intenționat, încercând să fie inteligenți sau satirici. Dar dacă cititorul nu își dă seama că ești ironic, ai scris doar un clișeu prost.
- Greșeala #6: A le considera implicite în concluzii. Dacă tocmai ai scris 2.000 de cuvinte cu conținut specific și interesant, iar apoi închei cu “Și nu uitați, călătoria este mai importantă decât destinația”, tocmai ai subminat tot ce ai scris înainte.
Cel mai rău lucru legat de aceste greșeli este că banalitățile par adesea corecte atunci când le scrii.
Au un ritm plăcut, sună complet, iar creierul tău îți oferă o mică satisfacție pentru că ai dus la bun sfârșit un gând.
Dar este o recompensă falsă, pentru că, de fapt, nu ai spus nimic.
Cum să eviți banalitățile în scrierea ta
Pentru a elimina banalitățile din scrierea ta este nevoie de practică și conștientizare.
Iată cum să faceți acest lucru:
- Fii extrem de specific. Aceasta este cea mai eficientă tehnică. În loc de “A învățat că banii nu pot cumpăra fericirea”, scrie despre lucrul specific pe care l-a învățat. Poate: “A învățat că mașina de espresso $800 din bucătăria ei nu putea reproduce gustul cafelei $3 pe care o bea împreună cu sora ei în fiecare duminică dimineața”.”
Vedeți diferența? Una este o înțelepciune generică care se poate aplica oricui. Cealaltă este un detaliu specific care dezvăluie caracterul și emoțiile.
- Întrebați “și ce dacă?” și “de ce?”.” Când te surprinzi scriind ceva care sună înțelept, pune-ți întrebări. “Timpul vindecă toate rănile.” Și ce dacă? Care răni? Cum ajută timpul? De ce este important pentru acest personaj specific, în această situație specifică? Trece dincolo de aparențe.
- Folosiți imagini concrete în loc de afirmații abstracte. Nu spune doar “se simțea liberă”. Scrie despre personajul care își scoate pantofii cu toc în parcare și conduce acasă desculță, cu geamurile coborâte și radioul dat prea tare.
- Înlocuiți generalizările cu observații. În loc să scrii “Oamenii vor întotdeauna ceea ce nu pot avea”, scrie despre o persoană anume care dorește un lucru anume pe care nu îl poate avea și fă acest lucru ciudat și specific pentru acea persoană.
- Aveți încredere în cititorul dvs. că va trage concluziile. Nu este nevoie să explicați moralul poveștii. Dacă ați scris bine scena, cititorii vor înțelege ce înseamnă fără să scrieți “și atunci a învățat că familia este cel mai important lucru”.”
AI nedetectabile AI Humanizer devine cu adevărat util după ce ați redactat articolul. Puteți introduce fraza sau textul în programul de umanizare pentru a identifica momentele în care limbajul dvs. devine prea generic sau sună automatizat.
Instrumentul vă ajută să vă asigurați alternativele sună natural și captivant, fără a fi forțat sau excesiv de formal.
Evidențiază propozițiile care par a fi fost scrise de oricine și te ajută să găsești un limbaj care să te reprezinte în mod distinct.
Humanizatorul nu doar identifică problemele, ci sugerează și modalități specifice de reformulare a propozițiilor, astfel încât acestea să sune mai autentic și mai puțin ca niște înțelepciuni reciclate.
Folosiți Detectorul de inteligență artificială și Humanizer chiar în widgetul de mai jos!
Înțelepciunea se vinde separat
Clișeele sunt junk food-ul limbajului. Au un gust bun pe moment, dar nu au nicio valoare nutritivă. Și, spre deosebire de junk food-ul adevărat, nici măcar nu te poți bucura de ele la 2 dimineața.
A evita banalitățile nu înseamnă să memorezi o listă de expresii pe care să le elimini din scrierea ta. Înseamnă să schimbi modul în care abordezi actul scrierii în sine.
Este vorba despre alegerea specificului în detrimentul generalității, a observației în detrimentul înțelepciunii dobândite și a vocii autentice în detrimentul limbajului împrumutat.
De fiecare dată când te surprinzi pe tine însuți pe punctul de a scrie “la sfârșitul zilei” sau “totul se întâmplă cu un motiv”, ai o oportunitate.
Poți alege calea ușoară și să lași banalitatea să rămână, sau poți să te străduiești să înțelegi ce vrei să spui de fapt.
Așadar, data viitoare când ești tentat să scrii că „acasă este acolo unde se află inima” sau că „când viața îți oferă lămâi, ar trebui să faci limonadă”, oprește-te și întreabă-te ce vrei să spui de fapt.
Acolo se află scriitura bună, nu în teritoriul plat și familiar al banalităților, ci în locul ciudat, specific și surprinzător în care descoperi cum să spui ceva adevărat într-un mod care nu a mai fost spus până acum.
Păstrați-vă scrierea autentică și nedetectabilă cu AI nedetectabil.