Ce este personificarea? Definiție și sfaturi

Apusul de soare nu este un spectacol doar pentru tine. Paharul acela cu margarita rece ca gheața? Nu te cheamă pe tine, indiferent cât de mult insiști că este așa după o zi lungă petrecută la soare.

Cu excepția cazului în care se specifică în scris, pot face acest lucru fără nicio problemă. 

Asta e personificare. E distractiv. figura de stil care permite scriitorilor să atribuie caracteristici umane unor lucruri care nu sunt umane.

Semaforul acela nu te urăște (chiar dacă ți se pare că este roșu de zile întregi), marea nu este furioasă, iar zilele de luni nu sunt dușmanul tău. 

Dar când scriem despre cum toate aceste lucruri sunt furioase, sau te cheamă sau conspiră împotriva ta, lumea pare puțin mai vie. 

Aceasta este magia cuvintelor, iar personificarea este unul dintre cele mai puternice instrumente din arsenalul tău. Să analizăm ce este, de ce funcționează și cum să o folosești pentru a-ți face scrierea să iasă în evidență.

---

Principalele concluzii

• Personificarea conferă trăsături umane obiectelor ne-umane, făcând conceptele abstracte tangibile și ușor de înțeles.

• Creează legături emoționale transformând obiectele și ideile în personaje pe care cititorii le pot înțelege.

• Este diferit de antropomorfism, unde personificarea este figurativă, în timp ce antropomorfismul face lucrurile literalmente umane.

• Personificarea este cel mai bine utilizată cu moderație și în mod intenționat pentru a îmbunătăți starea de spirit, a clarifica sensul sau a adăuga personalitate scrierii tale.

• Greșelile frecvente includ utilizarea excesivă, amestecarea metaforelor și aplicarea acesteia la obiecte care nu au nevoie de umanizare.

---

Ce este personificarea?

Personificarea este atunci când iei ceva non-uman și îi dai calități umane. Simplu ca bună ziua.

Spre deosebire de metafore sau adjective obișnuite, nu spui că obiectul ESTE de fapt uman, ci împrumuți caracteristici umane pentru a face descrierea mai vie.

Gândiți-vă la asta ca la îmbrăcarea unui obiect inanimat, a unui animal sau a unui concept abstract într-un costum uman.

Vântul nu are degete, dar când “șoptește printre copaci” sau “urlă furios”, pare brusc viu. Capătă intenție, devenind ceva cu care cititorul tău se poate conecta emoțional.

Scriitorii fac asta de când lumea. Se regăsește în mitologia antică, în piesele lui Shakespeare și, probabil, în ultimele trei melodii pe care le-ai ascultat.

De ce? Pentru că oamenii îi înțeleg pe oameni. Când descrii ceva în termeni umani, creezi o punte instantanee între cititor și subiectul despre care scrii.

Definiția personificării

Personificarea este o figură de stil în care caracteristicile umane sunt atribuite entităților non-umane, obiectelor, animalelor sau ideilor abstracte.

Cuvântul provine din latinescul “persona” (persoană) și “facere” (a face), traducându-se literalmente prin “a transforma într-o persoană.”

Metaforele spun că un lucru ESTE altceva, în timp ce personificarea conferă în mod specific trăsături umane celor care nu sunt umane.

Nu spui că apusul de soare este o persoană, ci mai degrabă că se comportă ca una.

Personificarea atribuie emoții umane, caracteristici fizice sau acțiuni unor lucruri care nu le pot avea în realitate.

Oportunitatea bate la ușă, timpul zboară, iar moartea vine să ne cheme sunt toate exemple de preluare a conceptelor abstracte sau a fenomenelor naturale și de atribuire a acestora a unei agenții umane.

Exemple de personificare

Să vedem câteva exemple pentru a înțelege cum funcționează personificarea în practică.

În literatură:

“Vântul s-a ridicat și a scos un strigăt.” – James Stephens

Vântul nu poate sta în picioare. Cu siguranță nu poate striga. Dar această frază conferă vântului putere și voce, făcându-l să pară aproape amenințător.

“Pentru că nu m-am putut opri pentru Moarte, El s-a oprit cu amabilitate pentru mine.”  – Emily Dickinson

Moartea devine un domn politicos în poezia lui Dickinson. Ea transformă un concept abstract și înfricoșător în ceva ciudat de curtenitor.

“Stelele dansau jucăuș pe cerul luminat de lună.” – Necunoscut

Stelele nu dansează. Ele ard la miliarde de kilometri distanță. Dar această personificare face ca cerul nopții să pară vesel și plin de viață.

În scrierea de zi cu zi:

“Ceasul meu deșteptător țipă la mine în fiecare dimineață.”

Alarma ta nu are corzi vocale. Dar “țipetele” redau exact senzația pe care o ai când ești trezit brusc.

“Camera o iubește.”

Aparatele foto sunt mașini. Ele nu iubesc nimic. Dar această frază surprinde perfect modul în care cineva fotografiază bine.

“Oportunitatea a bătut la ușă, dar eu eram la baie.”

Oportunitatea nu are mâini cu care să bată la ușă. Dar cu toții înțelegem că asta înseamnă că o șansă a venit și a trecut.

În marketing și publicitate:

“Lasă-ți papilele gustative să danseze.”

Papilele gustative nu pot coregrafa. Dar asta face ca mâncarea să pară distractivă și interesantă.

“Mașina asta se lipeste de șosea.”

Mașinile nu îmbrățișează. Dar acest lucru explică manevrabilitatea și stabilitatea într-un mod ușor de înțeles.

“Cafeaua ta de dimineață te așteaptă.”

Cafeaua nu așteaptă. Stă într-o cană. Totuși, formularea creează anticipare, conferind produsului un sentiment de prezență.

De ce scriitorii folosesc personificarea

Scriitorii folosesc personificarea pentru a da viață cuvintelor. Aceasta adaugă profunzime, emoție și conexiune scrierilor tale.

Iată câteva motive care te-ar putea inspira:

• Face conceptele abstracte concrete. Încercați să explicați “timpul” fără a-l personifica. Este dificil. Când timpul zboară, se târăște sau stă în loc, brusc toată lumea înțelege exact ce vreți să spuneți. Ideile abstracte sunt greu de înțeles, iar personificarea le transformă în ceva tangibil.
• Creează o legătură emoțională. Oamenii sunt programați să înțeleagă alți oameni. Când atribuiți trăsături umane unor lucruri non-umane, activați empatia cititorului. Un “felinar singuratic” are un impact mai mare decât “un felinar”. Unul este doar un obiect. Celălalt are sentimente cu care vă puteți identifica.
• Adaugă personalitate scrierilor tale. Comparați “Datele au arătat o scădere” cu “Cifrele au dezvăluit o situație sumbră”. A doua versiune are caracter. Este mai ușor de reținut. Personificarea este una dintre cele mai rapide metode de a da viață unui text altfel monoton.
• Simplifică ideile complexe. Din acest motiv, scriitorii din domeniul științei și tehnologiei adoră personificarea. “Virusul vă deturnează celulele” este mult mai clar decât “Virusul pătrunde în celule și le preia mecanismele de reproducere”. Luați ceva microscopic și complex și îl faceți ușor de înțeles prin prisma comportamentului uman.
• Stabilește atmosfera și tonul. O “briză prietenoasă” creează o atmosferă foarte diferită de “vântul care bântuia străzile”. Același fenomen natural, dar cu un impact emoțional complet diferit. Personificarea este un motor puternic pentru crearea atmosferei.

Cum funcționează personificarea în comunicare

Personificarea se strecoară în comunicarea noastră zilnică mai mult decât ne dăm seama. Nu este doar un procedeu literar utilizat în romane și poezie.

Este peste tot.

• În conversații informale: “Telefonul meu e pe cale să se descarce.” “Ședința asta se prelungește.” “Proiectul mă presează.” Personificăm constant fără să ne dăm seama, pentru că este eficient. Transmite sentimentul și urgența cu mai puține cuvinte.
• În scrisul de afaceri: “Piața a reacționat favorabil.” “Cifrele noastre de vânzări ne indică să schimbăm direcția.” “Algoritmul a învățat din comportamentul utilizatorilor.” Comunicarea corporativă folosește personificarea pentru a face ca datele și tendințele să pară active, mai degrabă decât pasive.
• În jurnalism: “Furtuna a lovit cu putere coastele.” “Wall Street a ținut respirația.” “Proiectul de lege se confruntă cu o luptă dificilă.” Scrierea știrilor personifică pentru a crea o narațiune și a menține interesul cititorului. Transformă evenimentele în povești cu personaje.
• În scrierea tehnică: “Sistemul refuză să pornească.” “Codul vă împiedică.” “Browserul dvs. încearcă să acceseze această funcție.” Chiar și manualele de instrucțiuni folosesc personificarea, deoarece aceasta face ca depanarea să pară mai puțin mecanică.

Personificarea funcționează ca o scurtătură de comunicare. Ea se bazează pe experiența umană comună pentru a transmite sensul mai rapid și mai eficient decât descrierea literală.

Când spui “laptopul meu gândește”, toată lumea înțelege că se referi la faptul că acesta procesează date, dar versiunea personificată transmite și nerăbdarea ta.

Personificare vs. Antropomorfism

Aici oamenii se confundă adesea.

Personificarea și antropomorfism ambele implică atribuirea de caracteristici umane unor lucruri non-umane. Dar nu sunt la fel.

• Personificarea este figurativă. Știi că acel lucru nu este de fapt uman. Când spui “frica mi-a cuprins inima”, nu sugerezi că frica are mâini. Este o figură de stil. Lucrul non-uman este descris în termeni umani, dar rămâne ceea ce este.
• Antropomorfismul este literal. În lumea povestirii, personajul non-uman capătă de fapt formă sau comportament uman. Mickey Mouse merge, vorbește, poartă haine și are emoții umane. În acel univers fictiv, el ESTE umanizat.

Dacă spui “pădurea ne-a întâmpinat cu brațele deschise”, aceasta este personificare. Pădurea rămâne totuși o pădure.

Dar dacă scrii despre o pădure în care copacii au literalmente brațe și întâmpină călătorii, asta este antropomorfism.

Limita poate fi neclară. Unii scriitori folosesc personificări puternice, care se apropie de antropomorfism.

Testul cheie: Este vorba de o figură de stil sau personajul se comportă într-adevăr ca un om în realitatea povestirii tale?

Iată un exemplu practic. Să presupunem că scrii despre tehnologie:

• Personificare: “AI-ul a învățat rapid și s-a adaptat preferințelor utilizatorilor.”
• Antropomorfism: “AI-ul s-a numit Steve, prefera muzica jazz și cerea marțea liberă.”

Vedeți diferența? Una descrie comportamentul mașinii în termeni umani. Cealaltă face mașina literalmente umană.

Uneori, scrii ceva literal și îți dai seama că ar avea un impact mai mare dacă ai folosi personificarea. Sau ai scris descrieri personificate care nu sunt tocmai potrivite.

Instrumentele de scriere bazate pe inteligență artificială pot interveni și ajuta.

AI nedetectabile Paragraf Rewriter poate transforma afirmațiile literale în versiuni personificate, păstrând în același timp sensul clar.

Iată cum funcționează:

Instrumentul vă ajută să experimentați diferite niveluri de personificare fără a porni de la zero.

Puteți regla intensitatea, încerca diferite caracteristici umane și găsi ceea ce se potrivește tonului piesei dvs.

Cum să folosești personificarea în mod eficient în scrierile tale

Personificarea este puternică, dar, la fel ca unele sosuri picante, puținul face mult.

Iată cum să îl folosiți fără să exagerați.

• Potrivește personificarea cu tonul tău. Scrieri academice serioase? Folosiți personificarea cu moderație și rar. Text publicitar creativ? Puteți da frâu liber imaginației. O postare jucăușă pe blog poate folosi expresii precum “termenul limită a dansat step pe calendarul meu”, dar o lucrare de cercetare ar trebui să se limiteze probabil la “termenul limită se apropia rapid”.”
• Rămâi consecvent cu trăsăturile tale personificate. Dacă descrieți marca dvs. ca fiind “prietenoasă și accesibilă”, nu o transformați brusc în “agresivă și exigentă” două paragrafe mai târziu. Alegeți caracteristici umane care se potrivesc cu mesajul dvs. și rămâneți fideli acestora.
• Folosiți-l pentru a clarifica, nu pentru a crea confuzie. Scopul personificării este de a face lucrurile mai clare și mai ușor de înțeles. Dacă cititorul trebuie să se oprească și să încerce să înțeleagă ce vrei să spui, ai eșuat. “Datele și-au șoptit secretele” funcționează dacă ești misterul clădirii. “Datele au făcut gimnastică în timp ce jonglau cu ferăstraie cu lanț” este pur și simplu confuz.
• Nu personifica totul. Nu toate substantivele au nevoie de trăsături umane. Folosiți personificarea în mod strategic pentru a sublinia lucrurile pe care doriți să le evidențiați. Dacă totul din textul dvs. este personificat, nimic nu va ieși în evidență. Este ca și cum ați folosi majuscule peste tot, ceea ce face ca textul să-și piardă impactul.
• Fă-l proaspăt. “Timpul zboară” este o personificare, dar este și un clișeu. Încercați să găsiți noi modalități de a personifica lucrurile obișnuite. În loc să zboare timpul, poate că “trece în viteză pe lista dvs. de sarcini” sau “se scurge printre degete ca nisipul pe plajă”.”
• Luați în considerare publicul dumneavoastră. Scrierile pentru copii pot folosi personificări mai evidente. Cititorii adulți preferă adesea subtilitatea. Publicul din mediul de afaceri ar putea considera personificările excesive ca fiind neprofesionale. Aflați pentru cine scrieți și adaptați-vă stilul în consecință.
• Testează-l cu voce tare. Citiți cu voce tare frazele personificate. Dacă sună ciudat sau exagerat când sunt rostite, vor părea la fel și când sunt citite. Urechea dvs. este un bun ghid.
• Folosiți verbe puternice. Personificarea funcționează cel mai bine cu verbe active și specifice. “Furtuna a făcut ravagii” este mai bun decât “furtuna a fost furioasă”. “Oportunitatea a bătut la ușă” este mai bun decât “oportunitatea a fost disponibilă”. Oferiți subiectelor personificate ceva concret de făcut.

Greșeli frecvente în utilizarea personificării

Să vorbim despre ce NU trebuie să faci.

• Folosirea excesivă. Când fiecare propoziție conține personificări, acestea își pierd eficacitatea și devin obositoare. “Soarele zâmbea în timp ce norii dansau și copacii se legănau în timp ce vântul cânta și drumul făcea cu mâna...”. Una sau două personificări pe paragraf sunt mai potrivite.
• Amestecarea metaforelor incompatibile. Dacă personificați ceva, angajați-vă să respectați trăsătura umană pe care ați ales-o. Nu spuneți “proiectul mă sufocă în timp ce îmi calcă pe nervi”. Alegeți una dintre cele două. Proiectul nu poate sufoca și călca pe nervi în același timp. și step. Este imposibil din punct de vedere anatomic, chiar și în sens metaforic.
• Forțarea acolo unde nu este cazul. Unele lucruri sunt mai bine descrise literalmente. “Masa era robustă” nu trebuie să devină “masa stătea cu încredere”, decât dacă această încredere este importantă pentru ideea pe care doriți să o transmiteți.
• Folosirea clișeelor. “Timpul zboară.” “Oportunitatea bate la ușă.” “Datoria cheamă.” Acestea sunt, tehnic vorbind, personificări, dar au fost folosite atât de des încât și-au pierdut orice impact. Cititorul tău le-ar putea ignora, așa că folosește modalități noi de personificare. 
• Făcându-l prea abstract. Personificarea ar trebui să facă lucrurile mai mult înțeles, nu mai puțin. “Conceptul s-a luptat cu schimbările paradigmatice din spiritul epocii” sună sofisticat, dar nu înseamnă nimic. Păstrați simplitatea și claritatea.
• Personificarea lucrului greșit. În orice text, unele elemente sunt mai importante decât altele. Personificați lucrurile importante. Nu vă irosiți bugetul de personificare pe detalii nesemnificative.
• Devine prea ciudat. Personificarea trebuie să pară naturală, chiar și atunci când este creativă. “Foaia de calcul a strigat rezultatele trimestriale în timp ce făcea moonwalk pe parcursul anului fiscal” este o expresie prea forțată.
• Sunet forțat sau robotic. Dacă utilizați IA pentru a genera conținut sau dacă engleza nu este limba dvs. maternă, revizuiți textul de câteva ori înainte de publicare.

AI nedetectabile AI Humanizer poate ajuta la menținerea naturaleții expresiilor figurative și la evitarea personificărilor ciudate sau exagerate.

Instrumentul analizează descrierile personalizate și netezește orice pare nenatural sau excesiv, utilizând multiple LLM-uri.

De exemplu, dacă ați scris “Soluția a atacat agresiv problema, adoptând în același timp metodologii alternative și trecând cu ușurință prin fazele de implementare”, AI Humanizer ar marca acest text ca fiind exagerat și ar sugera o formulare mai clară, de genul: “Soluția a abordat problema frontal, adaptându-se după cum a fost necesar în timpul implementării”.”

Este ca și cum ai avea un editor care urmărește în mod special personificările excesive sau care nu sunt potrivite.

Încercați detectorul de inteligență artificială și umanizatorul nostru în widgetul de mai jos!

Când obiectele încep să răspundă

Personificarea transformă scrierea dintr-o descriere plată în ceva viu.

Acesta face legătura între conceptele abstracte și înțelegerea umană. Adaugă personalitate, clarifică semnificația și creează rezonanță emoțională.

Ce este interesant este că probabil deja folosiți acest procedeu fără să vă dați seama. De fiecare dată când spuneți că mașina dvs. este “capricioasă” sau că codul dvs. este “încăpățânat”, personificați. Trucul este să învățați să faceți acest lucru în mod intenționat.

Începeți să acordați atenție personificării în textele pe care le citiți. Observați când funcționează și când nu.

Apoi experimentați în propria muncă și folosiți instrumentele din AI nedetectabil pentru a scrie mai eficient. Încercați să personificați un element cheie în următoarea dvs. lucrare și observați cum se schimbă impactul acesteia.

Apusul de soare încă nu impresionează pe nimeni. Dar dacă îi conferiți emoție, intenție și trăsături umane în descrierea dvs., cititorii vor fi brusc captivați.

Acum du-te și dă viață unor obiecte neînsuflețite.