Ce legătură au melcii romani antici cu obiceiurile tale de scriere?
Surprinzător, totul.
Ai putea crede “Proza purpurie” sună ca un compliment. La urma urmei, violetul este culoarea regalității, nu-i așa?
Dar în lumea literară, este de fapt o insultă. Pentru a înțelege definiția prozei purpurii, trebuie să ne întoarcem în Roma Antică.
Termenul provine de la poetul Horațiu, care a scris despre pannus purpuriu— “pata purpurie”.”
În acele vremuri, vopseaua purpurie era extrasă cu multă trudă din mucusul melcului Murex. Era rară, greu de obținut și valora mai mult decât greutatea sa în aur.
Horace a folosit această metaforă ca o metaforă sălbatică pentru scriitorii slabi.
El a descris autori care luau o poveste plictisitoare (ca un sac de pânză murdar) și îi adăugau un “petic violet” strălucitor și scump, format din cuvinte înflorite, doar pentru a se da mari. Acest lucru nu îmbunătățea povestea.
Astăzi, sensul expresiei „proză purpurie” nu s-a schimbat prea mult.
Pentru a defini simplu proza pompoasă: este un text care încearcă prea mult.
Deci, scrii versuri frumoase sau doar coși petice pe un sac de pânză groasă?
În acest blog, vom analiza în detaliu acest termen. Vom discuta semnificația prozei pompoase, vom analiza câteva exemple jenante de proză pompoasă și vă vom învăța cum să le identificați și să le evitați.
Să începem.
Principalele concluzii
- Proza pompoasă este un stil de scriere prea sofisticat, care distrage atenția de la poveste.
- Adesea folosește prea multe adjective, cuvinte complicate și metafore suprapuse.
- Scriitorii cad în proza pompoasă din cauza nesiguranței, copiind vechile clasice sau forțând emoțiile.
- Instrumentele moderne de inteligență artificială generează proză pompoasă deoarece sunt antrenate pe modele de text predictiv, favorizând adesea adjective floride și clișee.
- Proza pompoasă încetinește povestea, întrerupe imersiunea și face ca sentimentele să pară false.
- Scrierea simplă și sinceră (combinată cu instrumente de detectare AI) menține textul clar și captivant.
Ce este proza purpurie?
Pentru a înțelege sensul prozei purpurii, trebuie să analizăm intenția din spatele cuvintelor.
Proza purpurie este o scriere prea sofisticată, înflorită sau dramatică. Se străduiește atât de mult să sune poetic încât distrage atenția cititorului de la povestea propriu-zisă.
- Semnificația fundamentală a prozei pompoase
Într-un text bine scris, povestea (conținutul) este cel mai important lucru.
Nu vă mai îngrijorați niciodată că AI vă detectează textele. Undetectable AI Vă poate ajuta:
- Faceți să apară scrisul dvs. asistat de AI asemănătoare omului.
- Bypass toate instrumentele majore de detectare AI cu un singur clic.
- Utilizați AI în siguranță și cu încredere în școală și la locul de muncă.
Când definiți proza purpurie, descrieți un stil de scriere în care stilul devine mai important decât intriga.
Dacă te uiți la structura propozițiilor, proza pompoasă se bazează de obicei pe trei obiceiuri proaste specifice:
- Adjectivul Stacking: În loc să folosească un verb puternic, autorul folosește un verb slab și îl susține cu prea multe adjective.
- Standard: “A suflat vântul.”
- Violet: “Vântul furtunos și trist urla cu tristețe.”
- Capcana tezaurului: Scriitorul evită cuvintele simple și percutante în favoarea cuvintelor lungi și complicate, de origine latină, pentru a părea “inteligent”.”
- Standard: “Transpiră” sau “Gândește”.”
- Violet: “Transpira” sau “Raționează”.”
- Acumularea metaforelor: Utilizarea prea multor comparații într-o singură propoziție care nu se potrivesc între ele.
- Exemplu violet: “Furia lui era ca un vulcan, o furtună gata să dezlănțuie un val uriaș.” (Este vorba despre un munte, o furtună sau un val? Cititorul nu poate să-și imagineze).
În esență, proza pompoasă este o scriere motivată de ego. Ea strigă “Uitați-vă la mine!” în loc de “Uitați-vă la acest personaj”. Tratează cuvintele ca pe niște decorațiuni, nu ca pe instrumente pentru a spune o poveste.
- Exemple de proză pompoasă
Iată cele mai faimoase exemple de proză purpurie pentru a le înțelege mai clar:
- Clasicul: “Era o noapte întunecată și furtunoasă”
Aceasta este cea mai faimoasă frază “proastă” din istorie, scrisă de Edward Bulwer-Lytton în 1830.
Este atât de iconic încât acum există un concurs pentru a vedea cine poate scrie o frază de deschidere mai proastă.
Autorul încearcă să facă prea multe lucruri dintr-o singură mișcare (descriind ploaia, vântul, locația (Londra) și starea de spirit) toate odată.
Scrierea pare forțată și greoaie, în loc să fie înfricoșătoare.
Exemplul: “A fost o noapte întunecată și furtunoasă; ploaia a căzut în torente—cu excepția unor intervale ocazionale, când era verificat de un rafale violente de vânt care a măturat străzile (căci scena noastră se petrece la Londra), zgomotul de pe acoperișurile caselor, și agitând cu înverșunare flacăra slabă a lămpilor care s-a luptat împotriva întunericului.”
- “Sindromul tezaurului” (Amatori moderni)
Acest lucru este foarte frecvent în povestirile online (fanfiction) sau în cărțile auto-publicate.
Exemplul: "The cu părul de culoarea mahonului adolescenta a aruncat o privire fugară spre ea amant robust, o sclipire cristalină în ochii ei sfere cerulee în timp ce privea, încântat, pe chipul său.”
Sună nefiresc.
- În loc de “păr castaniu”, ei spun “păr mahon”.”
- În loc de “iubit”, ei spun “amant”.”
- În loc de “ochi albaștri”, ei spun “globuri ceruleene”.”
Scriitorul evită limbajul normal, făcând personajele să pară mai degrabă extratereștri decât oameni.
- “Bodice Ripper” (Bad Romance)
Proza pompoasă apare adesea în romanele de dragoste, în care scriitorul încearcă să creeze o atmosferă intensă, dar exagerează.
Exemplul: “Se simți apucat de reverele lungi... în timp ce o creatură cu o sută de guri începu să sugând măduva din oasele lui... El a simțit-o pe ea gambe umede, săruturile ei fierbinți...”
Aceasta ar trebui să fie o scenă pasională, dar expresii precum “sugând măduva” și “tibii umede” fac cititorul să se gândească la un film cu monștri, nu la o poveste de dragoste.
De ce scriitorii folosesc proza pompoasă
Dacă criticii, editorii și profesorii ascund semnificația prozei pompoase, de ce atât de mulți scriitori o folosesc în continuare?
Să explorăm cele mai importante 5 motive pentru care mulți scriitori cad în capcană.
- Capcana geniului
Un scriitor debutant citește o carte clasică (cum ar fi Lolita sau Ulysses) și constată că este greu de citit.
Ei fac o greșeală în logica lor: “Această carte este minunată și complexă. Prin urmare, dacă scriu propoziții complexe, voi fi și eu minunat.”
Ei încearcă să imite simptomele geniului fără a avea abilitățile necesare. Folosesc cuvinte pompoase și propoziții complicate, crezând că dacă textele lor sunt greu de înțeles, înseamnă că sunt “profunde”.”
- Teama de a fi banal
Mulți scriitori se tem în secret să nu pară proști. Acest lucru provine de obicei din școală.
În eseurile academice, profesorii recompensează elevii pentru utilizarea cuvintelor din vocabularul bogat și a propozițiilor lungi.
Când acești studenți încep să scrie povestiri, consideră că cuvintele simple precum “spuse” sunt slabe. Ei folosesc proza pompoasă ca scut.
- Efectul Sledgehammer (Forțarea emoției)
Scriitorii folosesc adesea proza pompoasă atunci când acordă prea multă importanță unei scene. Ei vor ca cititorul să simtă exact durerea sau iubirea pe care o simte personajul.
Ei se tem că a spune “era trist” nu este suficient. Așadar, apelează la un “baros lingvistic” și scriu: “Se îneca într-un abis fără fund al disperării melancolice.”
Nu au încredere în imaginația cititorului, așa că încearcă să forțeze emoția cu adjective greoaie.
- Copiază eroii lor
Scriitorii imită ceea ce iubesc.
Dacă un tânăr scriitor îl admiră pe H.P. Lovecraft (un scriitor de romane horror din anii 1920), va observa că acesta folosește cuvinte precum “eldritch” și “cyclopean”.”
Ei încearcă să folosească aceleași cuvinte într-o poveste modernă, fără să-și dea seama că nu se potrivesc.
Stilul lui Lovecraft a funcționat pentru că scria horror cosmic acum o sută de ani.
Copierea acelui stil astăzi pare doar un costum prost.
- O viziune diferită asupra lumii
Interesant este că, pentru unii scriitori (în special cei care sunt autiști sau au o sensibilitate senzorială ridicată), proza purpurie reprezintă modul în care ei văd lumea.
Pentru ei, lumea este intensă, copleșitoare și extrem de detaliată.
Scrierea unei propoziții simple, minimaliste, pare o minciună, deoarece nu surprinde explozia de senzații pe care o simt.
Cum afectează proza pompoasă scrierea
Înțelegerea definiției prozei pompoase vă ajută să vedeți cum aceasta sabotează în mod activ experiența cititorului.
E ca și cum ai încerca să te uiți la un film în timp ce cineva stă în fața ecranului și îți strigă descrieri.
Iată cum afectează acest lucru scrierea:
- Rupe transa (supraîncărcare cognitivă)
Când ești profund absorbit de o carte, creierul tău intră într-o “stare de flux”. Practic, te uiți la un film în mintea ta.
Proza pompoasă distruge această iluzie. De fiecare dată când dai peste un cuvânt prea sofisticat sau o propoziție prea complicată, creierul tău trebuie să frâneze brusc pentru a le descifra.
În loc să simți povestea, te trezești brusc blocat în analiza gramaticală.
- Omoară ritmul
Imaginați-vă că citiți o scenă de luptă în care un singur pumn necesită trei paragrafe pentru a fi descris, deoarece scriitorul este obsedat de “articulațiile răzbunării”.”
Până când termini propoziția, entuziasmul s-a risipit. Cititorul vrea ca acțiunea să se desfășoare rapid, dar textul se mișcă cu viteza unui sermone victorian.
- Face ca emoțiile să pară false
Cu cât un scriitor încearcă mai mult să forțeze o emoție cu cuvinte înflorite, cu atât cititorul o simte mai puțin. Scrierea simplă și sinceră lasă loc cititorului să intervină și să simtă durerea pe cont propriu.
Proza pompoasă îi alungă.
Recunoașterea prozei pompoase
Acum că am discutat definiția prozei pompoase, cum o poți identifica în propria ta muncă?
Iată cei mai importanți cinci indicatori:
- Adjective și adverbe excesive: Utilizarea unui număr excesiv de cuvinte descriptive într-o singură propoziție, de exemplu:,
- “agitând cu înverșunare flacăra slabă a lămpilor care se luptau cu întunericul”.
- Fraze prea lungi: Propoziții care se întind pe mai multe clauze, paranteze sau digresiuni care ar putea fi împărțite în idei mai mici.
- Expresii redundante: Repetarea aceluiași concept cu alte cuvinte, de exemplu:,
- “ploaia cădea torențial, cu excepția unor intervale ocazionale”.
- Metafore forțate sau evidente: Metafore sau comparații exagerate sau prea complicate.
- Descrieri care atrag atenția: Detalii care servesc mai mult pentru a demonstra abilitatea de scriere decât pentru a avansa povestea sau semnificația.
Puteți utiliza un Paragraf Rewriter pentru a păstra vocea și imaginile, făcând în același timp propoziția mai clară.
Original (exemplu de proză pompoasă): Era o noapte întunecată și furtunoasă; ploaia cădea în torente — cu excepția unor intervale ocazionale, când era oprită de o rafală violentă de vânt care mătura străzile, zguduind acoperișurile caselor și agitând cu putere flacăra slabă a lămpilor care se luptau cu întunericul.
Versiune simplificată:
Cum să eviți stilul pompos
În trecut, evitarea prozei pompoase era doar o chestiune de disciplină. Astăzi, lucrurile sunt puțin mai complicate, deoarece inteligența artificială (IA) a intrat în discuție. Surprinzător, roboții adoră proza pompoasă.
Iată cum poți folosi atât trucuri tradiționale, cât și tehnologii noi pentru a-ți păstra scrierea curată.
- Strategii tradiționale (metoda veche)
Înainte de a vorbi despre roboți, iată cele trei reguli clasice pe care fiecare scriitor ar trebui să le cunoască:
- Ucide-ți preferații: Aceasta este o regulă binecunoscută. Înseamnă că trebuie să fii dispus să ștergi propozițiile de care ești cel mai mândru dacă acestea nu contribuie la poveste. De obicei, propoziția pe care ai scris-o doar pentru a “te da mare” este cea marcată cu violet. Șterge-o.
- Abordarea Hemingway: Folosiți instrumente precum Hemingway Editor. Acesta evidențiază propozițiile care sunt “foarte greu de citit” sau să folosești prea multe adverbe. Te obligă să scrii simplu, ca Ernest Hemingway.
- Testul de citire cu voce tare: Citește-ți textul cu voce tare. Proza pompoasă sună adesea greoaie sau sufocantă. Dacă te împiedici de cuvinte sau dacă te simți ridicol să le rostești într-o cameră goală, probabil că este pompoasă.
- De ce roboții scriu proză pompoasă
Ai putea crede că IA scrie ca o mașină rece și logică. Dar, de fapt, modelele lingvistice de mari dimensiuni (cum ar fi ChatGPT sau Gemini) scriu adesea ca un poet mediocru din secolul al XIX-lea.
De ce se întâmplă acest lucru?
AI este antrenat pe întregul internet, inclusiv fanfiction, bloguri amatoriale și cărți victoriene vechi. Este un motor predictiv. El presupune că cuvântul care urmează după “ochi” ar trebui să fie “strălucitor” sau “sfere”.”
Dacă instrumentele tale de scriere sugerează înlocuiri greoaie și pompoase, acestea ar putea să-ți dăuneze povestea mai mult decât să o ajute.
Nu lăsa algoritmii să-ți perturbe imersiunea. Folosește Detector AI pentru a identifica tiparele robotizate și AI Humanizer pentru a le rescrie.
Aceste instrumente sunt concepute pentru a se asigura că revizuirile sugerate sună natural și mențin fluxul narativ specific al poveștii tale. Ele mențin interesul cititorului fără a-l distrage cu proză pompoasă.
Folosiți Detectorul de inteligență artificială și Humanizer chiar în widgetul de mai jos!
Concluzie
Iată, așadar, ce este proza purpurie.
Proza pompoasă este echivalentul literar al purtării unui smoking la un grătar în curtea din spate. Poate crezi că arăți impresionant, dar, de fapt, arăți doar confuz.
Cititorii tăi nu au cumpărat bilet la spectacolul tău de vocabular, ci au venit să se piardă într-o poveste.
Gândește-te la scris ca la gătit.
Ai arunca tot raftul cu condimente într-o oală cu supă doar pentru a demonstra că ai ingrediente sofisticate?
Bineînțeles că nu.
Ar avea un gust groaznic.
Cele mai bune mese pun în valoare aromele autentice. În scris, claritatea primează întotdeauna în fața ingeniozității.
Așadar, data viitoare când simți nevoia să creezi exemple de proză pompoasă, cum ar fi să numești ochii albaștri “sfere ceruleene” sau să folosești cuvântul “ejaculat” în loc de “spus” (te rog, nu o face), respiră adânc.
Întrebați-vă: această propoziție contribuie la povestea mea sau doar mă dau mare?
Definiția practică a prozei pompoase nu se referă la lipsa de talent, ci la lipsa de onestitate.
Pune deoparte penele de păun. Ai încredere în povestea ta suficient încât să o lași să se dezvăluie în toată splendoarea ei. Uneori, cel mai puternic lucru pe care îl poți scrie este exact ceea ce vrei să spui.
Păstrați-vă stilul de scriere clar și autentic cu AI nedetectabil.