Semnificația imaginilor: definiție simplă cu exemple clare

Când citesc Harry Potter pentru prima dată, când eram copil, eram obsedat de lumea în care se desfășura acțiunea.

Înainte chiar să văd filmele, aveam o imagine vie a turnurilor înalte ale Hogwarts, a luminii tremurătoare a lumânărilor din Sala Mare, a scărilor în spirală care păreau să se miște singure. 

Puteam simți și aroma persistentă a cinelor prăjite și îmi imaginam cum elevii și profesorii defilau pe coridoare.

Această scriere, la fel ca sute de alte bijuterii literare, este un exemplu excelent de imagistică. 

Imagistica înseamnă descrierea unui loc, a unei persoane, a unui obiect sau a unei idei folosind simțurile, astfel încât cititorul să și-o poată imagina în întregime. Are multe forme care pot fi utilizate în aproape toate tipurile de scriere. 

Deși scrierea unor imagini literare de calitate necesită mult efort, oricine poate învăța acest lucru prin practică constantă și studiind autorii care excelează în acest domeniu. 

În acest articol, explicăm definiția imaginii, oferim numeroase exemple de imagini, tipuri și câteva sfaturi bonus pentru scriere.

---

Principalele concluzii

• Imagistica se referă la descrierea unui lucru folosind detalii senzoriale, astfel încât cititorul să îl poată experimenta.

• Există 7 tipuri de imagini: vizuale, auditive, gustative, olfactive, tactile, organice și kinestezice. 

• Imagistica nu se limitează la ficțiune. Este utilă în romane, poezie, scriere creativă, eseuri și scriere profesională/tehnică. 

---

Ce este o imagine?

Merriam-Webster definește imagistica ca fiind “utilizarea unui limbaj viu sau figurativ pentru a reprezenta obiecte, acțiuni sau idei." 

În termeni simpli, de zi cu zi, înseamnă a descrie ceva atât de bine încât cititorul să-și poată imagina cum arată, miroase, are gust sau se simte. Se poate spune că este o simulare senzorială bazată pe cuvinte. 

Imaginile au jucat întotdeauna un rol central în povestire. Poeții antici obișnuiau să animeze câmpurile de luptă și mările.

Povestitorii medievali o foloseau pentru a conferi textelor religioase un caracter solemn. Poeții romantici foloseau imagini pentru a descrie natura într-un mod aproape spiritual.

Și în scrierea modernă, imaginile sunt folosite pe scară largă pentru a-l face pe cititor să simtă momentul, mai degrabă decât să citească doar despre el.

Cum creează scriitorii imagini

Imaginile nu pot apărea întâmplător. Un scriitor trebuie să-și angajeze toate cele cinci simțuri, împreună cu stările fizice și emoționale interne, pentru a face o scenă tangibilă.

Iată câteva întrebări la care scriitorii trebuie să răspundă:

• Cum arată scena? Ce culori, forme și contraste sunt prezente?

• Cum sună mediul înconjurător? Există șoapte, zgomote, tăceri sau ecouri care ar trebui descrise?

• Cum miroase aerul și pot fi asociate amintiri cu acel miros?

• Cum se simte textura la atingere?

• Ce gust are ceva? Cum interacționează aromele cu situația actuală a personajului?

• Cum se mișcă obiectele sau corpurile?

• Ce simte personajul în interiorul său?

Aceste întrebări combină mai multe straturi de senzații pentru a crea experiențe multidimensionale și captivante.

Categorii principale de imagini cu exemple

Putem clasifica imaginile în 7 tipuri, dintre care 5 sunt simțurile fizice, adică văzul, mirosul, gustul, mirosul și simțul tactil.

Celelalte două includ descrierea obiectelor în mișcare și emoțiile interne pe care le trăiesc oamenii, precum durerea, frica, foamea etc.

Vizual

Imaginile vizuale sunt cele mai ușor de recunoscut. Ele descriu ceva pe baza vederii. 

Un scriitor care folosește imagini vizuale traduce aspectul unei scene, al unui personaj, al unui obiect sau al unui peisaj în cuvinte suficient de vii încât creierul tău le tratează aproape ca pe niște instantanee. 

Cuvintele descriu imagini specifice, cu impact puternic, pe care le poți crea cu ușurință în mintea ta în timp ce le citești.

Următoarele aspecte sunt exemple excelente de utilizare a imaginilor vizuale:

• Iluminat

• Culoare

• Formă

• Dimensiune sau scară

• Mișcare

Charlotte Brontë în Jane Eyre folosește imagini vizuale în mod strălucit în scrierile sale: 

“O perdea roșie, atârnată în fața arcului, o ascundea de privirile celorlalți; iar focul o lumina din plin, iluminându-i fiecare trăsătură a feței în timp ce se apleca peste vatră.”

În mod similar, în Frankenstein, Mary Shelley îl descrie pe Victor Frankenstein astfel: 

“Pielea lui galbenă abia acoperea mușchii și arterele de dedesubt; părul lui era de un negru lucios și ondulat; dinții lui erau albi ca perlele.”

Auditiv

După cum sugerează și numele, imagistica auditivă se bazează pe simțul auzului unui scriitor și pe capacitatea acestuia de a-l transmite prin cuvinte, astfel încât cititorul să-și poată imagina cum ar auzi-o. 

Acesta include zgomote evidente, precum dialoguri, muzică, explozii etc., dar și elemente sonore mai subtile, precum ritmul sau tăcerea.

Unele descrieri foarte frecvent utilizate ale sunetelor sunt voci, pași, vânt, liniște, ecouri, zgomote, șoapte etc.

Imaginile auditive pot fi utilizate pentru:

• Expunerea dinamicii puterii

• Stările emoționale ale personajelor

• Atmosfera camerei

Priviți acest exemplu de imagini auditive vii dintr-un fragment din O poveste a două orașe de Charles Dickens: 

“Zgomotul căruțelor, sunetele puternice și aspre ale vocilor, pașii grei ai soldaților și zgomotul lanțurilor de fier alcătuiau o muzică îngrozitoare.”

Gustativ

Acest tip de imagistică descrie ceva în funcție de gustul său. Când scriitorii folosesc bine imagistica gustativă, aceasta depășește cu mult descrierile alimentelor și băuturilor. 

Poate fi folosit în sens figurat pentru a sugera confort, lipsuri, lux, sărăcie, nostalgie, dezgust, dorință, supraviețuire, orice doriți!

Imaginile gustative sunt folosite în mod clasic pentru a descrie diferențele dintre clasele sociale cu o eficiență remarcabilă. O singură mențiune a mâncării sau a gustului poate reprezenta o întreagă condiție socială.

În Oliver Twist, Charles Dickens explică foarte bine cum lipsa hranei reflectă modul în care Oliver a fost redus la condiții de supraviețuire: 

“Oliver a mers pe jos douăzeci de mile în acea zi; și în tot acest timp nu a gustat nimic altceva decât crusta de pâine uscată și câteva înghițituri de apă, pe care le-a cerșit la ușile căsuțelor de lângă drum.”

Olfactiv

Imaginile olfactive fac apel la simțul mirosului. Mirosul este legat neurologic de memorie și emoții mai direct decât orice alt simț.

Un singur miros poate trezi instantaneu teamă, confort, dezgust, nostalgie sau dorință.

Spre deosebire de vedere sau auz, mirosul este invaziv. Poți să-ți îndrepți privirea de la o imagine, poți să blochezi un zgomot, dar nu poți alege să nu simți mirosul din aer.

În 1984, George Orwell începe cu Winston întorcându-se la blocul său, unde aerul poartă mirosul de “varză fiartă și covoare vechi din zdrențe." 

Winston este apoi chemat la vecini, iar atmosfera de acolo inspiră o descriere senzorială vie., 

“un miros mai puternic de transpirație, se simțea asta de la prima inhalare, deși era greu de spus cum” — era clar “transpirația unei persoane care nu era prezentă în acel moment”.”

Tactitle

De asemenea, puteți descrie ceva pe baza senzațiilor de textură, temperatură, presiune, durere și mișcare. Imaginile tactile atrag cititorul în corpul personajului pentru a simți fizic o scenă.

Desigur, multe descrieri tactile au semnificații mai profunde, implicite. De exemplu, frigul dintr-o cameră poate sugera singurătatea. Nisipul de sub unghii poate indica munca grea sau lupta.

Iată un exemplu de imagistică tactilă din romanul lui Ray Bradbury, Fahrenheit 451.

“A deschis ușa dormitorului. Era ca și cum ai intra într-o cameră rece, cu marmură, dintr-un mausoleu, după ce luna a apus.”

Imagini organice 

Imaginile organice sunt o categorie unică de imagini care utilizează senzații și sentimente interne.

Astfel de senzații descriu stările fiziologice pe care le experimentează un personaj, cum ar fi:

• Foame
• Sete
• Oboseala
• Greață
• Frica
• Amețeli
• Durere
• Tulburări emoționale

Cu alte cuvinte, imaginile organice surprind experiența umană trăită, astfel încât narațiunea pare imediată și reală pentru cititor.

Este utilizat în majoritatea cazurilor împreună cu indicii tactile sau vizuale.

Charles Dickens a folosit în repetate rânduri tema foamei în Oliver Twist ca imagini organice. De exemplu,

“Foamea și abuzurile recente sunt ajutoare excelente dacă vrei să plângi; iar Oliver plângea într-adevăr foarte natural.”

Imagini kinestezice 

Acest tip de imagini transmite mișcare, tensiune musculară sau scheletică și senzația de acțiune fizică sau mișcare.

Permite cititorilor să simtă dinamica unei scene, cum ar fi alergarea, căderea, apucarea, echilibrarea sau lupta.

Diferența dintre un pas șovăielnic și obosit și un sprint rapid transmite două stări și personalități diferite.

Imaginile kinestezice pot fi folosite pentru a dezvălui trăsături de caracter și pentru a descrie ritmul care indică situații stresante.

În exemplul următor, Herman Melville surprinde fizicalitatea de a fi pe o navă în mișcare: 

“Cu ajutorul cârligului său, pescarul agăță o bucată de grăsime și se străduiește să o țină să nu alunece, în timp ce nava se balansează și se clatină”.”

Imagini în diferite forme de scriere

Imagistica este unul dintre acele instrumente lingvistice care își găsesc locul în orice formă de scriere.

Deoarece oamenii sunt ființe senzoriale prin natura lor, ne plac descrierile vii în toate domeniile, fie că este vorba de proză, poezie, ficțiune creativă, jurnalism, comunicare profesională etc.

Este coloana vertebrală a construirii lumii și a dezvoltării personajelor în scrierile de lungă durată, cum ar fi romanele. Stratificarea detaliilor senzoriale menține cititorii captivați pe parcursul a sute de pagini.

Poezia este o formă condensată de scriere.

Deoarece poeții rareori au luxul unei expuneri lungi, fiecare cuvânt pe care îl folosesc trebuie să evoce mai multe straturi de semnificații. Imaginile sunt excelente pentru poezie, deoarece detaliile senzoriale pot avea multe interpretări diferite.

Chiar și în mediul academic și profesional, se pot găsi ocazional imagini. Studiile de caz pot folosi analogii senzoriale pentru a face datele abstracte mai ușor de înțeles. 

Imagini vs. Descriere

Imaginile nu sunt același lucru cu descrierea. Mai degrabă, ele sunt o subcategorie a acesteia. Descrierea se referă, în general, la furnizarea de informații despre persoane, locuri, obiecte sau evenimente. 

De exemplu, răspunsurile la întrebări precum Din ce este făcut ceva? Unde se află? utilizați descrieri, dar acestea nu pot fi imagini.

Scriere descriptivă poate fi pur informativ, deoarece scopul său principal este de a ajuta cititorul să înțeleagă.

Un paragraf care explică dispunerea mobilierului sau configurația unei străzi poate fi pur descriptiv, dar nu face neapărat cititorul să experimenteze scena.

Imaginile sunt experiențiale și senzoriale. Ele permit cititorului să vadă, să audă, să miroasă, să simtă și să se miște prin încăpere, precum și să experimenteze ceea ce simți tu în interiorul tău în timp ce faci asta.

Descrierea poate exista fără un puternic angajament emoțional, dar imaginile creează aproape întotdeauna o experiență trăită.

Deci, toate imaginile includ o anumită descriere, dar nu toate descrierile sunt imagini.

Cum să identificați imaginile într-un text

Pentru a identifica imaginile dintr-un text, va trebui să căutați detalii senzoriale, adică cuvinte sau expresii care fac apel la cele cinci simțuri.

Acordați atenție cuvintelor care descriu textura, temperatura, lumina, umbra, sunetul, senzațiile interne etc.

Adesea, cu cât te oprești mai mult asupra unei propoziții pentru a ți-o imagina în minte, cu atât va deveni mai ușor să identifici imaginile.

Dacă sunteți în faza de învățare a limbii engleze, încercați să citiți textul cu voce tare. Auziți fluxul frazelor descriptive evidențiază elementele senzoriale pe care le-ați putea pierde în timpul citirii silențioase.

De asemenea, puteți adnota textul ori de câte ori identificați imagini. Etichetați cuvintele ca imagini vizuale, auditive, tactile, gustative, olfactive, kinestezice sau organice.

Îți va antrena ochiul să recunoască tiparele imaginilor și, în timp, vei deveni mult mai bun la asta!

Și când încercați să scrieți cu imagini, încercați să utilizați Undetectable’s AI Humanizer pentru a descrie textul cu un limbaj viu și bogat în senzații. Pentru cursanți, instrumentul este excelent ca model pentru a învăța cum să insufle profunzime senzorială propriilor scrieri!

Cum să scrii propriile imagini

Înainte de a scrie propriile imagini, va trebui să fii foarte atent la lumea din jurul tău. 

Observați lucrurile mărunte, cum ar fi modul în care lumina cade pe suprafețe, cum miroase aerul după ploaie, cum se simte mișcarea în corpul vostru, cum se manifestă fizic o emoție tensionată, și gândiți-vă cum le-ați putea descrie în cuvinte.

Implică-ți simțurile în timp ce te gândești la cuvinte relevante.

Pentru a-ți perfecționa abilitățile și a-ți dezvolta un stil consistent, folosește Undetectable AI. Replicator de stil de scriere.

Lipiți în instrument câteva exemple de text ale unor autori consacrați, cunoscuți pentru imagistica bogată. Cu cât furnizați mai mult context și o gamă mai largă, cu atât mai bine. Instrumentul va crea un profil de stil personalizat pe baza datelor introduse.

Odată ce profilul dvs. este setat, puteți introduce orice scenă sau narațiune pe care doriți ca AI să o genereze și veți obține un rezultat bogat în detalii senzoriale.

După ce conținutul dvs. este gata, puteți utiliza Paragraf Rewriter pentru a vă rafina structura și fluxul. Va reorganiza cuvintele și frazele din propozițiile dvs. care necesită corectare și va omite orice detalii inutile.

Încercați Detectorul AI și Humanizer în widgetul de mai jos!

Concluzie

Pentru a deveni mai bun în imagistică, este nevoie de observarea detaliată a lumii din jur, de conștientizarea senzorială și de multă practică. 

Trebuie să observați lumea în toate texturile, culorile, sunetele și mișcările ei și să citiți autori care excelează în imagistică pentru a vă extinde vocabularul, astfel încât să o puteți descrie.

Practica, practica consecventă și deliberată, este singurul lucru care te va duce departe.

Dacă folosești Undetectable AI în paralel, vei învăța mult mai repede și vei observa că scrierea ta se îmbunătățește pe măsură ce internalizezi tot mai multe descrieri senzoriale.

Explorează AI nedetectabil astăzi!