Ce este pleonasmul? Definiție și soluții

Ghidurile de scriere spun adesea că lucrarea ta trebuie să fie clară, concisă și eficientă, iar fiecare cuvânt trebuie să-și merite locul.

Dacă întrebați orice scriitor profesionist, regula de aur a fost întotdeauna să scrieți fără umpluturi.

Dar, uneori, cele mai memorabile scrieri încalcă regulile în mod intenționat.

Sunt momente în care trebuie să spui “cadou gratuit”, chiar dacă cadourile sunt gratuite. Sau să spui “mici detalii”, pentru că asta conferă ritm și mai multă emfază.

Nu e o prostie, e lumea minunată a pleonasmului. E o tehnică care implică repetarea sau adăugarea intenționată de cuvinte pentru a da mai multă forță.

Probabil că ai folosit pleonasme toată viața ta fără să-ți dai seama. Vezi ce am făcut acolo?

Întreaga ta viață. Întreaga ta viață. Același lucru, spus de două ori, și totuși poate părea corect în context.

În acest articol, vom analiza ce sunt pleonasmele, când să le folosim și cum să evităm ca textul nostru să sune ca un amestec redundant de repetiții inutile (da, și asta a fost intenționat).

---

Principalele concluzii

• Pleonasmul folosește cuvinte suplimentare pentru a crea accent, ritm sau impact emoțional în scrierea ta.

• Spre deosebire de redundanța accidentală, pleonasmul este un procedeu retoric deliberat care servește unui scop.

• Exemple comune includ “foc aprins”, “istorie trecută” și “apropiere”.”

• Pleonasmul eficient îmbunătățește sensul, în timp ce pleonasmul ineficient doar îngreunează scrierea.

• Contextul determină dacă pleonasmul tău este o accentuare genială sau o scriere neglijentă.

---

Ce este pleonasmul?

Pleonasma poate suna ca o boală pe care o poți lua într-o piscină publică, dar de fapt este o dispozitiv retoric care există încă din Grecia antică.

Scriitorii îl folosesc. Vorbitorii îl adoră. Bunica ta probabil folosește pleonasme în conversațiile obișnuite fără să se gândească de două ori.

Definiția pleonasmei

Pleonasmul este tehnica de a folosi mai multe cuvinte decât este necesar pentru a exprima o idee.

Aceste cuvinte în plus nu sunt doar acolo pentru a ocupa spațiu, ci au rolul de a accentua, de a crea ritm sau de a face fraza mai ușor de reținut.

Cuvântul în sine provine din grecescul “pleonasme, care înseamnă exces sau supraabundență. Este atunci când spui ”Am văzut cu ochii mei“ în loc de ”Am văzut“.”

Din punct de vedere tehnic, totul se vede cu propriii ochi. Dar adăugarea acestor cuvinte suplimentare face ca cineva să simtă că ai fost martor la ceva incredibil.

Pleonasmul funcționează în acest spațiu ciudat între eroare și artă. Programele de verificare gramaticală îl detestă, iar profesorii de scriere literară avertizează împotriva lui, dar proza cea mai captivantă îl adoptă adesea.

Exemple clasice de pleonasm

Să vedem câteva pleonasmuri pe care probabil le-ați folosit sau auzit înainte:

• “Cadou gratuit” – Toate cadourile sunt gratuite prin definiție, dar această frază subliniază natura fără obligații a ofertei.
• “Bonus suplimentar” – Un bonus este deja ceva în plus, dar expresia “bonus suplimentar” îl face să pară și mai special. Este cireașa de pe tort.
• “Rezultatul final” – Rezultatele apar la final. De aceea se numesc rezultate. Dar “rezultatul final” are acea caracteristică definitivă pe care “rezultatul” în sine nu o exprimă pe deplin.
• “Istoria trecută” – Istoria se referă întotdeauna la trecut, dar “istoria trecută” sună mai serios, mai oficial, ca ceva ce ai auzi într-un documentar.
• “Planificare anticipată” – Toată planificarea se face în avans. Totuși, “planificarea în avans” sugerează că ești cu adevărat la curent cu toate, nu doar că improvizezi în ultimul moment.
• “Apropiere” – Proximitatea înseamnă deja apropiere, dar “proximitate strânsă” pare cumva mai apropiată, ca și cum lucrurile s-ar atinge practic.

Observați un tipar? Aceste fraze sună corect chiar dacă, din punct de vedere tehnic, sunt greșite. Aceasta este magia pleonasmei.

Funcționează mai degrabă la nivel emoțional decât la nivel pur logic.

Contextul istoric al pleonasmei

Retoricii antici adorau chestia asta. Aveau nume pentru toate lucrurile, iar pleonasmul era considerat un instrument legitim de persuasiune.

Cicero a folosit-o. La fel și Quintilian. Dacă voiai să impresionezi publicul în Roma antică, trebuia să știi cum să folosești redundanța strategică.

Shakespeare era un maestru al pleonasmelor. Expresia “cu ochii mei” apare în toate piesele sale.

El ne-a oferit “cea mai crudă lovitură dintre toate” în Iulius Cezar, un superlativ dublu care este îngrozitor din punct de vedere gramatical, dar perfect din punct de vedere dramatic. Nimeni nu-și amintește “cea mai crudă lovitură”.” 

Ei își amintesc “cea mai crudă lovitură”.”

Biblia King James este plină de pleonasmuri. “Cereți și vi se va da.” “Gratuit ați primit, gratuit dați.”

Aceste fraze rămân în minte tocmai pentru că folosesc mai multe cuvinte decât este strict necesar. Repetiția creează un ritm și o accentuare pe care construcțiile mai simple nu le pot egala.

Publicitatea modernă a redescoperit pleonasmul. “Inovație nouă”. “Complet finisat”. “Absolut perfect”. Aceste expresii nu ar trebui să funcționeze, dar funcționează.

Acestea fac ca produsele să pară mai inovatoare, mai finite, mai perfecte decât ar putea face cuvintele de bază singure.

Pleonasmul a supraviețuit de-a lungul istoriei pentru că funcționează. Dacă ar fi fost doar o scriere neglijentă, ar fi dispărut cu secole în urmă. În schimb, se pare că fiecare generație de scriitori îi redescoperă puterea.

De ce scriitorii folosesc pleonasmul

Atunci de ce scriitorii adaugă în mod deliberat cuvinte inutile? Care este rostul de a fi intenționat redundant?

• Pentru accentuare. Când vrei ca cititorii să înțeleagă cu adevărat ceva, repetarea ajută. “Sunt complet și total epuizat” adaugă un accent suplimentar în comparație cu “Sunt epuizat”. Cuvintele suplimentare se adună, făcând epuizarea să pară mai reală, mai totală, mai imposibil de ignorat.
• Ritmul contează în proză. Uneori, o propoziție are nevoie de acele silabe în plus pentru a curge corect. “Repetă din nou” are o cadență mai bună decât simplul “repetă” în anumite contexte. Urechea ta îți spune când ritmul este corect, chiar dacă creierul tău știe că cuvintele sunt redundante.
• Impactul emoțional se amplifică. Pleonasmul creează intensitate. “Arzător” este mai fierbinte decât “fierbinte”. “Geroasă” este mai rece decât “rece”. Redundanța în sine devine o formă de accentuare care îi face pe cititori să simtă temperatura.
• Așteptările culturale joacă un rol important. Unele pleonasmuri sunt atât de comune încât eliminarea lor sună ciudat. Dacă cineva îți oferă un “cadou gratuit”, spunând “este redundant, toate cadourile sunt gratuite” te face să pari mai degrabă cârcotaș decât inteligent.
• Vocea personajului se dezvoltă. Un personaj care spune “Am văzut cu ochii mei” sună diferit de unul care spune “Am văzut”. Pleonasmul poate fi un instrument de caracterizare, arătând modul în care cineva gândește și vorbește.
• Comedia se bazează adesea pe pleonasm. Adăugarea de modificatori inutili creează umor. “Irregardless” nu este un cuvânt, dar personajele care îl folosesc ne spun ceva despre ele însele. “O mică problemă” este mai amuzantă decât “o problemă mică” tocmai datorită redundanței.

Cheia este intenția. Scriitorii buni aleg pleonasmul în mod deliberat și știu exact ce rol au cuvintele în plus.

Scriitorii slabi doar aruncă cuvinte la întâmplare. crește numărul de cuvinte pe pagină, fără să te gândești dacă fiecare își merită locul.

Pleonasme vs. Redundanță

Dar pleonasmul nu este doar o redundanță? Da și nu.

Redundanța este categoria mai largă. Se referă la orice situație în care repetați informații în mod inutil. Pleonasmul este un tip specific de redundanță care servește unui scop retoric.

Toate pleonasmele sunt redundante, dar nu toate redundanțele sunt pleonasme.

• Redundanța fără scop este doar dezordine. “Motivul este că” ar trebui să fie “motivul este” sau “pentru că”, dar nu ambele. “În acest moment” ar trebui să fie “acum”. Acestea sunt ticuri verbale, nu figuri de stil. Ele înrăutățesc scrierea, nu o îmbunătățesc.
• Pleonasmul cu scopul de a întări sensul. “Am văzut cu ochii mei” subliniază mărturia personală într-un mod în care “Am văzut” nu o face. Redundanța funcționează.

Iată un test: poți elimina cuvintele în plus fără a pierde ceva important? Dacă da, probabil că este doar o redundanță. Dacă nu, s-ar putea să ai de-a face cu un pleonasm efectiv.

Să vedem un exemplu folosind Undetectable AI. Paragraf Rewriter. Să presupunem că ați scris acest paragraf excesiv de redundant:

“În opinia mea personală, cred că viitorul care ne așteaptă este luminos și promițător. Trebuie să planificăm din timp, astfel încât să ne putem pregăti pentru ceea ce va urma în viitor.”

Este o redundanță fără sens. Dacă îl introduci într-un program de rescriere a paragrafelor, ai putea obține următorul rezultat:

“Viitorul este foarte promițător și sunt optimist în privința a ceea ce ne așteaptă. Pentru a ne asigura că suntem bine pregătiți, este esențial să planificăm din timp și să anticipăm provocările și oportunitățile care ne așteaptă. Astfel, putem aborda în mod proactiv orice problemă și putem profita la maximum de oportunitățile care vor apărea. Cu o planificare atentă și o abordare orientată spre viitor, putem construi un viitor mai luminos pentru noi și pentru generațiile viitoare.”

Vedeți diferența? Redactorul elimină redundanțele inutile (“opinie personală” este întotdeauna personală, “viitor” este întotdeauna înainte, “planificați în avans” nu are nevoie de “în avans”), păstrând în același timp pleonasmele eficiente care servesc unui scop. “Planificați în avans” ar putea rămâne, deoarece expresia a devenit idiomatică; înseamnă ceva ușor diferit de simplul “plan”.”

Scopul nu este acela de a elimina toate redundanțele, ci doar acele redundanțe care nu își merită existența și, în același timp, îmbunătăți lizibilitatea.

Greșeli frecvente în utilizarea pleonasmelor

Chiar și pleonasmul intenționat poate fi greșit. Iată cele mai mari greșeli pe care le fac scriitorii:

• Folosirea excesivă transformă totul în zgomot. Dacă fiecare a doua propoziție conține pleonasm, nimic nu mai este accentuat. Tehnica își pierde puterea. Folosiți pleonasmul ca pe un condiment, unde puțin îmbunătățește gustul, iar prea mult strică mâncarea.
• Utilizarea pleonasmelor în scrierea formală are adesea efecte negative. Lucrările academice și rapoartele de afaceri necesită precizie. “Planificarea în avans” poate fi potrivită în textele de marketing, dar “planificarea” funcționează mai bine într-o propunere de proiect. Cunoașteți-vă publicul și contextul.
• A folosi prea multe fraze redundante sună ridicol. “Rezultatul final” nu este de trei ori mai accentuat decât “rezultatul”. Alegeți un pleonasm pentru fiecare idee și continuați.
• Recurgerea la pleonasmele clișeistice denotă o gândire leneșă. “Bonus suplimentar” și “cadou gratuit” sunt atât de comune încât și-au pierdut impactul. Dacă intenționați să utilizați pleonasme, încercați să le faceți mai originale. Găsiți noi modalități de a fi redundanți.
• Uitând că diferiți cititori reacționează diferit. Ceea ce pentru un cititor sună categoric, pentru altul sună stupid. Unii oameni adoră cuvântul “irregardless”. Alții se crispează doar auzindu-l. Gândește-te pentru cine scrii.
• Amestecarea registrelor creează confuzie. Dacă scrii proză concisă, minimalistă, introducerea bruscă a expresiei “complet și total distrus” încalcă stilul stabilit.

Cea mai mare greșeală? Să nu faci o alegere conștientă. Pleonasmul funcționează când știi că îl folosești și de ce. Eșuează când e doar o aglomerare verbală care a scăpat procesului tău de editare.

Cum să folosiți pleonasmul în mod eficient

Deci, cum folosești pleonasmul ca un profesionist?

Iată planul tău de acțiune:

1. Începeți prin a cunoaște regula pe care o încălcați. Nu poți folosi pleonasmul în mod eficient dacă nu înțelegi de ce este redundant din punct de vedere tehnic. Învață mai întâi gramatica, apoi încalcă-o.
2. Folosiți pleonasmul cu moderație pentru un impact maxim. Gândește-te la asta ca la un efect special. Prima dată când Darth Vader apare în Star Wars, este dramatic. Dacă Darth Vader apare la fiecare trei minute, devine plictisitor. La fel se întâmplă și cu pleonasmul.
3. Potriviți pleonasmul cu vocea personajului. Un personaj profesor probabil nu va spune “cu ochii mei”, dar un personaj bunică ar putea. Lasă-ți alegerile să fie ghidate de modul de exprimare al personajelor tale.
4. Citiți-vă lucrarea cu voce tare. Urechea ta percepe lucruri pe care ochiul tău nu le vede. Dacă un pleonasm sună natural când este rostit, probabil că va funcționa. Dacă sună ciudat, elimină-l.
5. Luați în considerare genul dvs. Scrierea de comedie poate folosi mai multe pleonasme decât scrierea tehnică. Textele de marketing le folosesc în mod diferit față de ficțiunea literară. Adaptați-vă abordarea în funcție de ceea ce scrieți.
6. Editează cu un scop precis. Când descoperiți un pleonasm în timpul revizuirii, întrebați-vă: Are vreun efect? Adaugă accent, ritm sau caracterizare? Dacă da, păstrați-l. Dacă nu, eliminați-l.

Instrumente precum AI nedetectabile AI Humanizer sunt deosebit de utile în aceste situații. Să presupunem că ați scris ceva care este corect din punct de vedere tehnic, dar sună robotic:

“Planul necesită pregătire înainte de implementare.”

Este clar și concis, dar îi lipsește personalitatea. Un umanizator ar putea sugera:

“Planul necesită pregătiri prealabile înainte de a putea fi pus în aplicare.”

Acum aveți “pregătire prealabilă” (pleonasme) și “implementare efectivă” (o altă redundanță subtilă) care fac ca propoziția să sune mai mult ca ceva ce ar spune un om într-o ședință. Redundanța adaugă ritm natural și accent.

Cheia este să faci ca pleonasmul să pară intenționat, nu accidental. Cititorii ar trebui să simtă accentul, nu să observe tehnica.

Începeți să folosiți Detectorul AI și Humanizer în widgetul de mai jos!

Spune-o de două ori, gândește-o o singură dată

Pleonasmul este una dintre acele tehnici de scriere care îi înnebunesc pe puriștii gramaticali, dar care trezește emoții cititorilor.

Acesta este compromisul. Sacrifici corectitudinea tehnică în favoarea impactului emoțional, ritmului sau accentului.

Ar trebui să-l folosiți? Depinde de ceea ce scrieți și pentru cine scrieți. E-mailuri de afaceri? Probabil că ar trebui să-l folosiți cât mai puțin. Sketch-uri comice? Folosiți-l din plin. Ficțiune literară?

Folosiți-l cu discernământ pentru vocea personajelor și momentele cheie. Textul de marketing? Este practic obligatoriu.

Cel mai important lucru este conștientizarea. Fii conștient când ești redundant. Fii conștient de motivul pentru care acele cuvinte în plus sunt acolo.

Alegeți în mod deliberat fiecare pleonasm care ajunge în versiunea finală a textului și asigurați-vă că fiecare cuvânt redundant este acolo intenționat, că are un rol real și că își merită locul pe pagină.

Acesta este secretul unui pleonasm reușit. Nu este vorba despre adăugarea de cuvinte inutile, ci despre adăugarea de redundanțe necesare.

Și odată ce vei înțelege diferența, stilul tău de scriere se va transforma complet și total.

Asigurați-vă că scrierea dvs. rămâne naturală și umană cu AI nedetectabil.