Probabil știți că pronumele înlocuiesc substantivele într-o propoziție, astfel încât să nu ajungeți să repetați aceleași cuvinte la nesfârșit ca un fel de robot.
Limba engleză are o întreagă distribuție de diferite tipuri de pronume care îndeplinesc sarcini foarte specifice.
Pronumele relativ este unul dintre tipurile care leagă părțile unei propoziții între ele și adaugă detalii fără a începe o nouă propoziție de fiecare dată.
Citiți mai departe pentru a afla ce este un pronume relativ, cum este folosit într-o propoziție, cum se diferențiază de alte tipuri similare de pronume și multe altele!
Principalele concluzii
- Un pronume relativ, cum ar fi who, whom, whose, which, și că, conectează clauzele prin trimiterea la un substantiv.
- Există două tipuri principale de clauze relative: definitorii (restrictive) și nedefinitorii (nerestrictive).
- Adăugarea sau eliminarea virgulelor în jurul unei clauze relative poate schimba complet sensul unei propoziții.
- Nu confundați pronumele relative cu pronumele demonstrative care indică ceva (this, that, these, those) sau cu pronumele interogative folosite pentru a pune întrebări (who, what, which ca cuvinte de întrebare).
- Utilizați Undetectable AI Chat și Ask AI pentru a exersa utilizarea corectă a pronumelor relative cu exemple personalizate și feedback instant.
Ce este un pronume relativ?
Un pronume relativ este un conector.
Sarcina sa este de a lega o parte a unei propoziții de alta prin trimiterea la un substantiv care a fost deja menționat.
Acesta se referă informații suplimentare despre o persoană, un loc, un lucru sau o idee fără a începe o propoziție nouă
Nu vă mai îngrijorați niciodată că AI vă detectează textele. Undetectable AI Vă poate ajuta:
- Faceți să apară scrisul dvs. asistat de AI asemănătoare omului.
- Bypass toate instrumentele majore de detectare AI cu un singur clic.
- Utilizați AI în siguranță și cu încredere în școală și la locul de muncă.
Se află la începutul unei clauze relative, care este doar un nume fantezist pentru o parte a unei propoziții care descrie sau oferă mai multe informații despre un substantiv.
Așadar, în loc să stivuiți propoziții scurte și fragmentate, pronumele relative vă permit să formați propoziții mai stratificate.
Din punct de vedere istoric, pronumele relative există de secole, dar Engleza veche nu le folosea așa cum o facem acum.
Pe atunci, oamenii se bazau mai mult pe ordinea cuvintelor și pe repetiție.
Pe măsură ce engleza a absorbit influențe latine și franceze, limba a devenit mai complexă, iar gramatica a trebuit să țină pasul.
Pronumele relative au apărut în urma acestei schimbări, oferind o modalitate de a exprima relații mai subtile între idei.
Lista pronumelor relative comune
Dacă vreți să înțelegeți ce este un pronume relativ, trebuie să știți care sunt cele pe care le întâlniți în mod obișnuit.
Iată o listă a celor mai comune pronume relative:
- Cine: Se referă la persoane și este folosit atunci când persoana despre care vorbiți este cea care face acțiunea din propoziție.
- Cui: Se referă, de asemenea, la persoane, dar este utilizat atunci când persoana este beneficiarul acțiunii, astfel încât apare în poziția de obiect. Whom este mai frecvent în engleza formală sau scrisă decât în vorbirea de zi cu zi.
- A cui: Acest pronume relativ arată proprietatea. Leagă o persoană, un animal sau un lucru de ceva ce posedă sau cu care este înrudit. Este singurul pronume relativ care exprimă posesia și poate fi folosit atât pentru persoane, cât și pentru obiecte.
- Care: Se referă la animale sau obiecte și, uneori, la idei abstracte. Se utilizează atunci când doriți să oferiți mai multe informații despre ceva deja menționat. Spre deosebire de who sau whom, nu se aplică persoanelor.
- Asta: Înlocuiește "who" sau "which" în scrierea mai obișnuită. Este utilizat în mod obișnuit atunci când doriți să specificați sau să restrângeți exact despre ce vorbiți, fără a părea prea formal.
În plus, "când, unde, de ce" nu fac parte din lista clasică de pronume relative, dar joacă același joc.
Când se conectează la timp, unde pentru a plasa, de ce la rațiune.
Și dacă vrei să faci o temă școlară în timp ce încerci să înțelegi ce pronume merge unde, aruncă o privire la Nedetectabil Ask AI.
Îți oferă răspunsuri rapide și clare la confuziile tale legate de utilizarea pronumelor relative, fără să te facă să sapi prin pagini de explicații gramaticale seci.
De asemenea, puteți copia și lipi propriile texte și primi feedback instantaneu cu privire la structura propozițiilor.
Tipuri de clauze relative
Acum că știți ce sunt pronumele relative și cum ajută la conectarea informațiilor suplimentare la substantive, să încercăm să înțelegem cum sunt folosite în propoziții.
Le veți vedea în două moduri: clauza definitorie și clauza nedefinitorie.
Definirea clauzelor (restrictive)
Clauzele definitorii fixează persoana sau lucrul despre care vorbiți. Se numesc "restrictive" deoarece restrâng sau îngustează sensul substantivului.
Luați această propoziție, de exemplu:
"Elevul care a picat testul trebuie să îl dea din nou."
Aici, clauza "care a picat testul" ne spune despre ce elev este vorba. Pot fi 30 de studenți, dar nu vorbim despre toți, ci doar despre cel care a picat testul.
De asemenea, în clauzele definitorii, folosim adesea "că" în loc de "care" atunci când vorbim despre lucruri. Este mai curat și mai acceptat în scrierea formală.
Clauze nedefinitorii (nerestrictive)
Clauzele nedefinitorii sunt acele mici abateri pe care le puteți elimina fără să rupeți propoziția. Propoziția are sens și fără ele. Atunci când le folosiți, adăugați doar un pic de informație suplimentară.
De exemplu, "Mătușa mea, care locuiește în Italia, face cele mai bune lasagna". Sau, "Unchiul meu, care a fost pilot, conduce acum o cafenea".
În ambele propoziții, clauza dintre virgule nu este cu adevărat necesară pentru ca propoziția să aibă sens. În schimb, doar adaugă mai mult sens și context.
Clauzele nedefinitorii folosesc doar who, whom, whose și which ca pronume relative. Nu se folosește "that", în special.
Cum schimbă punctuația sensul
Singura diferență dintre clauzele definitorii și cele nedefinitorii, din punct de vedere gramatical, este prezența virgulelor.
Acea mică schimbare poate schimba complet ceea ce spune fraza.
Să comparăm două propoziții aproape identice:
- "Oaspeții care au ajuns târziu au ratat cina."
Această propoziție vorbește doar despre întârziați. Aceasta implică faptul că unii oaspeți au fost punctuali, iar alții nu. Doar cei care au întârziat au fost pedepsiți cu o farfurie goală.
- "Oaspeții, care au ajuns târziu, au ratat cina."
Am adăugat virgule, iar acum sună ca și cum toți invitații au întârziat și toată lumea a ratat cina.
Clauza "care au sosit cu întârziere" nu mai restrânge numărul de invitați la care vă referiți, ci doar oferă informații suplimentare despre toți invitații.
Pronumele relativ în propoziții complexe
A propoziție complexă este doar o propoziție care combină o propoziție independentă (un gând complet care poate funcționa singur) cu una sau mai multe propoziții dependente (gânduri incomplete care au nevoie de sprijin).
Clauzele dependente încep de obicei cu cuvinte precum "deoarece", "deși", "dacă", "sau" sau, ați ghicit, pronume relative.
Pronumele relativ introduce clauze relative, care sunt un fel de clauze dependente.
Aceasta înseamnă că orice propoziție care le utilizează este, prin natura sa, o propoziție complexă.
Să ne uităm la un exemplu.
"Profesorul care a ținut aseară prelegerea despre calculul cuantic a publicat o carte."
Dacă o descompun, atunci:
- Propoziția noastră principală este: "Profesorul a publicat o carte".
- Propoziția relativă este: "care a ținut aseară o prelegere despre calculul cuantic
- Pronumele relativ folosit este: "care
În mod similar, iată un exemplu de lucru fără viață.
"Am înlocuit în cele din urmă vechiul aparat de cafea, care se scurgea în mod misterios și scurtcircuita priza din bucătărie la fiecare două săptămâni."
- Propoziția principală este: "Am înlocuit în sfârșit vechea mașină de cafea".
- Propoziția relativă este: "care se scurgea în mod misterios și scurtcircuita priza din bucătărie la fiecare două săptămâni
- Pronumele relativ folosit este: "care
Pronumele relativ vs. alte pronume
Pronumele relativ sunt adesea confundate cu pronumele demonstrativ și interogativ.
Iată cum să faceți diferența între ele.
Diferența dintre pronumele relativ și demonstrativ
Am discutat în detaliu modul în care pronumele relative sunt conectori, iar din punct de vedere gramatical, acestea introduc clauze dependente (subordonate) care descriu sau definesc un substantiv menționat anterior.
Pronumele demonstrativ nu fac legătura între propoziții.
Ele stau în locul substantivelor și indică ceva specific, fie în spațiul fizic, fie în context.
De obicei, le veți vedea ca parte a structurilor propozițiilor simple și ca subiect sau obiect al propoziției.
De exemplu:
"A fost cel mai puternic documentar pe care l-am văzut despre schimbările climatice în ultimii ani."
Pronumele "care" nu introduce aici o propoziție. El este de sine stătător și se referă la ceva deja cunoscut, probabil documentarul pe care vorbitorul și ascultătorul tocmai l-au vizionat sau despre care au vorbit.
Pe scurt:
- Pronumele relativ apare după un substantiv și introduce o propoziție care descrie substantivul.
- Pronumele demonstrativ acționează ca substantive în sine și nu urmează un alt substantiv.
Pronumele relativ vs. pronumele interogativ
Diferența dintre pronumele relativ și interogativ îi derutează adesea pe oameni, deoarece multe pronume, de exemplu, who, whom, which și what, apar în ambele categorii.
Dar, din nou, diferența constă în ceea ce fac ele într-o propoziție.
Pronumele relativ, precum before, introduc clauze dependente care descriu un substantiv.
Pronumele interogativ, pe de altă parte, sunt folosite pentru a pune întrebări.
Ele înlocuiesc substantivul despre care întrebați și deschid o propoziție, nu urmează un substantiv, așa cum fac pronumele relative.
De exemplu, "Cine a rămas cu pacientul peste noapte în ICU?"
Pronumele interogativ "cine" este subiectul unei întrebări.
Din nou, pentru a rezuma:
- Dacă pronumele conectează o clauză pentru a descrie ceva, este relativ.
- Dacă solicită informații, este interogativă.
Graficul pronumelor: Funcție și exemple
Haideți să punem diferitele tipuri de pronume discutate aici într-un singur loc, astfel încât să puteți compara fără să răsfoiți cărți de gramatică.
| Pronume | Tip | Funcția | Exemplu |
| care | Relativ/Interogativ | Se conectează la o persoană / Întreabă despre o persoană | "Băiatul care și-a pierdut cheile..." / "Cine și-a pierdut cheile?" |
| care | Relativ/Interogativ | Forma obiect a lui who | "Actorul pe care l-am întâlnit..." / "Cu cine v-ați întâlnit?" |
| a cărui | Relativ/Interogativ | Arată posesia | "Fata al cărei câine a fugit..." / "Al cui câine a fugit?" |
| care | Relativ/Interogativ | Se referă la lucruri sau alegeri | "Mașina, care este roșie..." / "Care mașină este roșie?" |
| că | Relativ/Demonstrativ | Conectează la informații esențiale / Indică ceva | "Regula care se aplică aici..." / "Aceasta este a mea." |
| aceasta/aceasta/aceea/acelea | Demonstrativ | Indicați substantivele specifice | "Acestea sunt expirate." |
Pentru a vă ascuți cu adevărat instinctul de a ști ce pronume să folosiți, vă recomand să folosiți Chat AI nedetectabil.
De fapt, puteți efectua exerciții specifice privind clauzele relative sau alegerea pronumelui și puteți obține feedback detaliat.
Este mult mai eficient decât să parcurgeți fișe de lucru pasive, deoarece vă veți da seama cum funcționează aceste pronume în limbajul real.
Experimentați puterea AI Detector și Humanizer în widgetul de mai jos!
Întrebări frecvente despre pronumele relativ
Este "That" întotdeauna un pronume relativ?
Nu. Asta este un pronume relativ atunci când introduce o propoziție care descrie un substantiv, dar poate fi și un pronume demonstrativ atunci când indică ceva.
Când pot omite un pronume relativ?
Puteți omite un pronume relativ atunci când acesta funcționează ca obiect al propoziției, nu ca subiect. De exemplu, "The book (that) I borrowed was great."
Care este diferența dintre "cine" și "cine"?
Cine este folosit ca subiect al unui verb și efectuează acțiunea. Cine este folosit ca obiect, deci primește acțiunea. Iată un exemplu de cazuri de utilizare a ambelor: "Who called you?" vs. "Whom did you call?"
Poate o propoziție să aibă mai multe clauze relative?
Da. O propoziție poate include mai mult de o clauză relativă dacă furnizați informații despre substantive diferite. Asigurați-vă doar că fiecare clauză este clară și nu derutează cititorul.
De exemplu, "Omul de știință care a condus studiul și asistentul care a colectat datele și-au prezentat rezultatele la conferință."
Gânduri finale
Pronumele relativ vă ajută să îmbinați propozițiile și să adăugați claritate fără a fi nevoie de o rescriere completă.
Până acum, ar trebui să știți ce este un pronume relativ, lista celor utilizate frecvent și când să le folosiți.
Dacă doriți să deveniți și mai buni la identificarea și utilizarea pronumelor relative în mediul natural, exersați-le folosind Chat AI nedetectabil sau Întrebați AI.
Începeți cu AI nedetectabil astăzi!