Circumlocuția explicată pentru începători: exemple simple

Eseuri universitare sunt unele dintre cele mai dificile sarcini pe care le vei avea de îndeplinit – nu pentru că nu ai idei pregătite, ci pentru că se așteaptă de la tine să transforme un singur gând în mii de cuvinte.

Așa că începi să transformi “folosești” în “utilizezi” și, înainte să-ți dai seama, înlocuiești “pentru că” cu “datorită faptului că”.” 

Felicitări! Tocmai ai descoperit circumlocuția, nu o simplă floare de stil, ci arta străveche de a scrie ceva în cel mai lung mod posibil (acceptabil pentru un profesor universitar).

Cu toate acestea, spre deosebire de “umflarea” textului, circumlocuția nu este doar ceva ce fac elevii atunci când se străduiesc să adauge mai multe cuvinte.

Este, de asemenea, un procedeu retoric intenționat pe care mulți scriitori și politicieni îl folosesc destul de des. 

Uneori este intenționat și inteligent. Alteori, este accidental și face ca textul tău să sune ca un acord de Termeni și condiții.

Acest ghid vă va ajuta să înțelegeți ce este de fapt circumlocuțiunea, când este utilă și cum să evitați transformarea accidentală a prozei dvs. într-un coșmar birocratic.

---

Principalele concluzii

• Circumlocuția înseamnă folosirea mai multor cuvinte decât este necesar pentru a exprima o idee.

• Poate fi un procedeu literar intenționat sau o greșeală de scriere neintenționată.

• Este ceva obișnuit în limbajul cotidian când uităm cuvinte sau încercăm să fim politicoși.

• Este util pentru scrierea creativă, diplomație și accentuare.

• Este problematic atunci când face scrierea neclară sau pretențioasă.

• Instrumente precum detectoarele de IA pot ajuta la identificarea formulărilor excesiv de complexe.

---

Ce este circumlocuția?

Circumlocuția poate servi mai multor scopuri, pe lângă adăugarea de cuvinte suplimentare.

Definiția circumlocuției

Circumlocuția este utilizarea unui număr mare de cuvinte acolo unde ar fi suficiente mai puține.

Înseamnă a vorbi în jurul unui subiect în loc să se ajungă direct la el. Cuvântul în sine provine din Latină: “circum” (în jurul) și “locutio” (vorbire). 

Deci, literalmente, înseamnă “a vorbi în jurul”.”

Gândește-te la asta ca la alegerea unui traseu pitoresc, când ai fi putut pur și simplu să mergi direct pe strada principală.

Uneori, traseul pitoresc este frumos și merită parcurs, iar alteori doar irosești combustibil.

În retorică și scriere, circumlocuția poate fi intenționat sau accidental.

Circumlocuția intenționată are un scop: poate că ești diplomat, creezi o anumită atmosferă sau subliniezi ceva prin elaborare. Circumlocuția accidentală doar îngreunează textul.

Exemple de circumlocuție

Să vedem câteva exemple reale pentru a înțelege cum funcționează acest lucru în practică.

Exemplul 1: Numărul de cuvinte

• Circumlocuție: “În societatea modernă de astăzi, ne aflăm într-o situație în care trebuie să luăm în considerare faptul că…”
• Direct: “Astăzi, trebuie să luăm în considerare faptul că…”

Exemplul 2: Limbajul corporativ

• Circumlocuție: “În prezent, activitățile operaționale normale sunt temporar suspendate.”
• Direct: “În acest moment suntem închiși.”

Exemplul 3: Circumlocuție eufemistică

• Circumlocuție: “A fost concediat în cadrul unei inițiative de optimizare a forței de muncă.”
• Direct: “A fost concediat.”

Exemplul 4: Circumlocuție literară (intenționată)

• Circumlocuție: “Corpul ceresc strălucitor care ne luminează zilele și încălzește planeta noastră.”
• Direct: “Soarele”.”

Observați cum primul exemplu sună destul de bine? Asta pentru că folosește circumlocuția ca alegere stilistică.

Ceilalți par că se străduiesc prea mult.

De ce oamenii folosesc circumlocuțiunea

Oamenii folosesc circumlocuțiunea din diverse motive, și nu toate sunt negative.

Înțelegerea motivației te ajută să decizi când este potrivit.

• Politete si tact: Uneori, a fi direct înseamnă a fi nepoliticos. “Ideea ta nu va funcționa” este mai puțin tactică decât “Mă întreb dacă am putea lua în considerare câteva abordări alternative”. A doua variantă este o circumlocuție, dar este și mai... plăcută.
• Accent și dramă: Scriitorii folosesc circumlocuțiunea pentru a încetini ritmul cititorilor și a le atrage atenția. Când Shakespeare scrie “țara necunoscută din care niciun călător nu se întoarce” în loc de simplul “moarte”, el creează o atmosferă.
• Uitarea cuvintelor: Asta e ușor de înțeles. Ai numit vreodată ceva “chestia aia rotundă pe care o folosești pentru a mânca supa” pentru că creierul tău nu-și amintea cuvântul “lingură”? Asta e o circumlocuție născută din necesitate.
• Sună inteligent: Aceasta este cea periculoasă. Oamenii cred adesea că mai multe cuvinte înseamnă mai multă inteligență. De obicei, nu este așa. Profesorul tău de la facultate poate mirosi aceste încercări de la o poștă.
• Evitarea responsabilității: Politicienii și corporațiile adoră această expresie. “S-au comis greșeli” este o circumlocuție care evită să spună “Am comis o greșeală”.”
• Crearea umorului: Comicii folosesc tot timpul descrieri absurd de ocolite. Este amuzant să numești o pisică “un mamifer mic, pufos, critic, care ocazional îți tolerează prezența”.”

Cum apare circumlocuția în limbajul cotidian

Probabil folosiți circumlocuțiuni în fiecare zi fără să vă dați seama.

Iată unde apare de obicei:

• Când nu-ți poți aminti un cuvânt: “Poți să-mi dai chestia aia care... știi tu... chestia care face pâinea crocantă și caldă?” Te referi la prăjitorul de pâine. Creierul tău știe că te referi la prăjitorul de pâine. Dar, în acel moment, “chestia care face pâinea crocantă și caldă” este tot ce ai.
• În situații incomode: “Mă întrebam dacă ați putea lua în considerare opțiunea de a reduce puțin volumul?” Traducere: “Vă rog să reduceți volumul.”
• Când dai vești proaste: Nimeni nu spune “Câinele tău a murit”. Se spune “Îmi pare foarte rău, dar Fluffy a trecut în neființă” sau “nu mai este printre noi” sau “a trecut peste podul curcubeului”. Toate acestea sunt circumlocuții care atenuează realitatea.
• În Serviciul Clienți: “Mă tem că acest articol nu este disponibil în prezent” sună mai bine decât “Nu îl avem”. Înseamnă același lucru, dar varianta ocolită pare mai profesională.
• Când te lauzi (dar încerci să nu o faci): “Am avut norocul să fiu recunoscut pentru contribuțiile mele modeste la proiect” este mai bun decât “Am câștigat un premiu”, dar doar cu puțin. Aceasta este o circumlocuție deghizată în umilință.

Lucrul esențial de înțeles este că, de multe ori, circumlocuția de zi cu zi este perfect acceptabilă.

Suntem ființe sociale, iar uneori ocolirea problemelor face comunicarea mai ușoară.

Tipuri de circumlocuție

Circumlocuția nu este universal valabilă.

Există diferite varietăți, iar recunoașterea acestora vă ajută să utilizați acest dispozitiv mai eficient.

• Circumlocuție eufemistică: Este vorba despre utilizarea unui limbaj ocolit pentru a evita să spui ceva incomod. “A trecut în neființă” în loc de “a murit”. “A renunțat” în loc de “a fost concediat”. “De ocazie” în loc de “folosit”. Toate acestea sunt eufemisme obținute prin circumlocuție.
• Perifrază: Acesta este termenul sofisticat folosit pentru a descrie ceva prin caracteristicile sale, în loc să se folosească numele său. “Bardul din Avon” pentru Shakespeare. “Marele Măr” pentru New York. “Jocul frumos” pentru fotbal. Acesta adaugă culoare scrierilor tale.
• Pleonasme: Aceasta este o circumlocuție redundantă, în care tu spune același lucru de două ori cu cuvinte diferite. “Cadou gratuit”. “Istoric”. “Planuri de viitor”. “Rezultat final”. Fiecare dintre acestea ar putea pierde un cuvânt fără a-și pierde sensul.
• Verbiage: Aceasta este doar o exprimare pompoasă. Umpluturi inutile care nu adaugă sens sau stil. “În acest moment” în loc de “acum”. “În ciuda faptului că” în loc de “deși”. Acesta este tipul pe care trebuie să îl evitați.
• Tautologie: Similar cu pleonasmul, dar mai mult legat de logică. Înseamnă a spune același lucru cu cuvinte diferite în cadrul aceleiași afirmații. “Este ceea ce este” este o tautologie. La fel și “ori va ploua, ori nu va ploua”. Tehnic vorbind, este adevărat, dar complet inutil.

Circumlocuția în literatură și povestire

Scriitorii folosesc circumlocuțiunea în mod deliberat tot timpul, iar când este folosită corect, rezultatul este de fapt destul de bun.

• Crearea atmosferei: Scriitorii gotici adoră circumlocuțiunea. În loc să spună “casa era înfricoșătoare”, vor dedica un paragraf întreg descrierii “clădirii amenințătoare, cu ferestrele întunecate care păreau să privească ca niște ochi răuvoitori”. Aceasta este circumlocuțiunea în forma sa cea mai frumoasă.
• Vocea personajului: Unele personaje vorbesc în cercuri. Acest lucru dezvăluie personalitatea. Un personaj nervos ar putea spune: “Păi, adică, mă gândeam că poate, dacă nu ești ocupat, am putea...”, în loc să invite pur și simplu pe cineva în oraș. Această circumlocuție spune ceva despre cine sunt.
• Poezia și Kennings: Poezia engleză veche folosea kennings, care sunt, în esență, circumlocuții poetice. “Drumul balenelor” pentru ocean. “Lumânarea cerului” pentru soare. “Sudoarea bătăliei” pentru sânge. Acestea creează imagini, fiind în același timp tehnic ocolite.
• Mister și revelație: Uneori, autorii folosesc circumlocuțiuni pentru a amâna dezvăluirea informațiilor. Ei descriu ceva într-un mod ocolit pentru a crea suspans înainte de a-l numi în cele din urmă, menținând astfel interesul cititorilor.
• Satiră și comentariu social: Scriitorii folosesc circumlocuții excesive pentru a ridiculiza limbajul birocratic sau discursul pretențios. George Orwell a făcut acest lucru în mod strălucit în eseul său “Politica și limba engleză.“

Ce au în comun? În literatură, circumlocuția servește povestea. Nu este vorba de o verbiaj accidental, ci de o alegere care îmbogățește sensul, atmosfera sau caracterul.

Cum să identifici circumlocuțiunea într-o propoziție

Identificarea circumlocuțiilor este mai ușoară odată ce știi ce să cauți.

Iată semnele revelatoare:

• Fraze inutil de complexe: Dacă puteți înlocui o frază cu un singur cuvânt fără a pierde sensul, probabil că este vorba de o circumlocuție. “În acest moment” devine “acum”. “Datorită faptului că” devine “pentru că”.”
• Supraîncărcare pasivă a vocii: “S-a decis că vor fi făcute modificări” este atât pasiv, cât și circumlocuiv. “Am decis să facem modificări” este mai clar.
• Modificatori redundanti: “Experiența trecută”, “planurile de viitor”, “în unanimitate” și “rezultatul final” conțin cuvinte inutile. Modificatorul nu adaugă informații suplimentare.
• Nominalizări: Acesta este momentul în care transformi un verb simplu într-un substantiv sintagmă. “Luați o decizie” în loc de “decideți”. “Luați în considerare” în loc de “luați în calcul”. “Ajungeți la o concluzie” în loc de “concluzionați”.”
• Stive de limbaje de acoperire: O singură rezervă este acceptabilă. Mai multe rezerve devin o circumlocuție. “Cred că ar fi posibil să luăm în considerare schimbarea acestui lucru” este o rezervă dusă prea departe.

Aici pot fi de ajutor instrumentele AI. Detectorul de IA al AI nedetectabil este conceput pentru a semnaliza formulări excesiv de mecanice sau inutil de complexe.

Deși este utilizat în principal pentru identificarea textului generat de IA, este surprinzător de eficient și în detectarea circumlocuțiilor accidentale.

Instrumentul evidențiază secțiunile în care scrierea dvs. este prea stereotipă sau artificial complexă, care adesea se suprapun cu tipare circumlocuitive.

Dacă detectorul dvs. semnalează o secțiune, întrebați-vă: Comunic efectiv aici sau doar umplu spațiul? Ar putea fi mai simplu? Complexitatea servește unui scop?

Greșeli frecvente ale cursanților

Toți cei care învață să scrie fac aceste greșeli de circumlocuțiune. Recunoașterea lor este primul pas pentru a le corecta.

• Confundarea lungimii cu calitatea: Scriitorii începători cred adesea că un vocabular bogat înseamnă o scriere mai bună. Ei vor scrie “utiliza” în loc de “folosi” și se vor simți sofisticați. Se înșeală. O scriere bună este o scriere clară.
• Explicații excesive ale conceptelor simple: Nu este nevoie să spui “activitatea de a alerga, care implică mișcarea rapidă a picioarelor înainte”. Spune doar “alergare”. Cititorii tăi știu ce înseamnă alergarea.
• Abuzul tezaurului: Folosirea unui tezaur este în regulă. Folosirea acestuia pentru a înlocui fiecare cuvânt simplu cu un sinonim complex creează o circumlocuție nenaturală. Nimeni nu “perambulează” până la magazin. Oamenii merg pe jos.
• Umplere pentru numărarea cuvintelor: Înțelegem. Eseul trebuie să aibă 2.000 de cuvinte, iar tu ai scris 1.600. Dar umplerea cu circumlocuții nu face decât să înrăutățească textul, nu să-l lungească. Adăugați conținut real în schimb.
• Imitarea proastă a scrierii academice: Scrierea academică utilizează structuri mai complexe, dar o scriere academică bună este totuși precisă. O scriere academică proastă este doar o circumlocuție îmbrăcată în haine savante.
• Uitarea publicului: Uneori, circumlocuția este potrivită pentru publicul tău. Alteori, nu este. Scrii o carte pentru copii? Folosește un limbaj simplu. Scrii documente juridice? În acest caz, circumlocuția este de fapt de așteptat. Cunoaște contextul.
• Nu citiți cu voce tare: Circumlocuziile sună și mai rău când le citești cu voce tare. Urechea ta percepe ceea ce ochiul tău nu vede. Dacă te împiedici citind propria propoziție, probabil că aceasta este prea complicată.

Cum să folosiți circumlocuția în mod intenționat în scrierea dvs.

Bine, am stabilit că circumlocuțiunea nu este întotdeauna un lucru rău.

Iată cum să îl utilizați în mod intenționat și eficient.

• Pentru dezvoltarea personajelor: Oferiți personajelor dvs. vorbărețe dialoguri adecvate. Un academician pretențios ar putea spune “Nu pot fi de acord cu evaluarea dvs.” în loc de “Nu sunt de acord”. Aceasta este caracterizarea.
• Pentru a crea ritm: Uneori, versiunea mai lungă sună mai bine. Poezia și proza literară acordă adesea prioritate sunetului în detrimentul conciziei. Dacă circumlocuția creează ritmul dorit, păstrați-o.
• Pentru impact emoțional: Amânarea momentului poate crea tensiune. Scriitorii de romane de groază fac asta în mod constant. Ei descriu ceva înfricoșător în termeni elaborati și lungi înainte de a dezvălui ce este de fapt.
• În dialog pentru realism: Oamenii nu vorbesc întotdeauna eficient. Divagăm. Ne ferim. Vorbim în jurul problemelor. Dialogul realist include unele circumlocuții.
• A sublinia prin repetiție: A spune ceva în mai multe moduri poate sublinia importanța acestuia. Discursurile politice folosesc această tehnică. “Vom lupta pe plaje, vom lupta pe terenurile de aterizare, vom lupta pe câmpuri...” Înțelegeți voi.
• Când trebuie să fii diplomat: Contextele profesionale și formale necesită adesea un limbaj diplomatic. “Căutăm alți candidați” este mai tacticos decât “Nu ai obținut postul”.”

Instrumentele vă pot ajuta să experimentați aici. AI nedetectabile Replicator de stil de scriere vă permite să încercați diferite abordări ale aceleiași propoziții.

Puteți testa o versiune directă în comparație cu o versiune mai elaborată, circumlocuțională, și puteți vedea care dintre ele servește mai bine scopului dvs.

Poate că formularea ocolită chiar adaugă eleganță. Sau poate că sună doar pretențios. Instrumentul vă ajută să comparați opțiunile.

Odată ce ai redactat cu circumlocuții intenționate, Umanizatorul AI al lui Undetectable AI devine neprețuit.

Îți rafinează stilul de scriere pentru a evita circumlocuțiile ciudate sau forțate, păstrând în același timp cazurile intenționate.

Humanizatorul face distincția între “descrieri elaborate” și “exces de cuvinte”, ajutându-vă să găsiți echilibrul perfect.

Este deosebit de eficient în identificarea părților în care circumlocuția pare mai degrabă robotică decât naturală.

Cheia este să fii deliberat. Gândește-te dacă ceva îți servește scopului sau dacă doar eviți să ajungi la subiect.

Încercați detectorul de inteligență artificială și umanizatorul nostru chiar mai jos!

Gata cu vibrațiile verbose

Circumlocuția are o reputație proastă, dar nu este în mod inerent rea.

Ca majoritatea tehnicilor de scriere, totul ține de context și intenție.

Umplerea eseului pentru a atinge un anumit număr de cuvinte, limbajul corporativ care ascunde sensul sau utilizarea excesivă a tezaurului sunt toate exemple de circumlocuție proastă.

Circumlocuția atentă este diferită. Ea adaugă personalitate personajelor, creează atmosferă în descrieri și vă permite să fiți tactici atunci când franchețea ar fi crudă.

Circumlocuțiile utile sunt în folosul cititorului. Circumlocuțiile inutile sunt în folosul numărului de cuvinte.

Dacă doriți cu adevărat să vă îmbunătățiți stilul de scriere și să învățați să utilizați eficient tehnici precum circumlocuțiunea, AI nedetectabil oferă o suită completă de instrumente pentru a vă ajuta.

Detectorul AI identifică fraze complexe, Replicatorul stilului de scriere vă permite să experimentați diferite abordări, iar Humanizatorul AI rafinează totul într-o proză naturală și captivantă.

Indiferent dacă lucrați la un eseu, o poveste sau un conținut profesional, aceste instrumente vă ajută să faceți alegeri intenționate, în loc să comiteți greșeli accidentale.

Acum, mergeți mai departe și fiți deliberat verbos când vă este de folos. Și delicios de concis când nu vă este de folos.